Piese de Tezaur din patrimoniul Muzeului clujean de Artă (IV). Nicolae Grigorescu, „Flori de câmp în ulcică”

Nicolae Grigorescu (1838-1907), „Flori de câmp în ulcică”, ulei pe pânză, 65,1 x 38,2 cm, nedatat, semnat dreapta, jos, cu roşu, „Grigorescu”, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

Tabloul provine din colecţia avocatului Virgil Cioflec. Este clasat ca piesă de Tezaur în patrimoniul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca. Istoricul de artă Livia Drăgoi, director al Muzeului (1995-2009), a efectuat expertiza pentru clasare şi a evidenţiat „calităţi de ordin compoziţional şi cromatic, luminozitate şi pensulaţie specifică perioadei de maturitate”.

„Flori de câmp în ulcică” este o entitate plastică de mare efect, densă, construită prin aranjamentul pe verticală al buchetului din ulcica de lut ars, glazurată în maro şi negru. Flori de măceş, clopoţei albăstrii, digitalis galbeni, margarete, într-o alăturare spectaculoasă… Surprinde, deopotrivă, fundalul tabloului – spaţiu de congruenţă -, cu ondulări alb-diafane în dreapta, contopite, apoi, pe latura stângă a compoziţiei. În jurul glastrei au loc necontenite alcătuiri de forme, albul îşi caută locul potrivit în materie, în corporalitate, în fiinţarea Universului… Modul în care este lucrat fundalul tabloului lasă loc unei presupuneri: Grigorescu a revenit asupra culorii iniţiale, brumării, a repictat fundalul, pentru a aşeza buchetul în atemporalitate şi într-un câmp pur, generator de viaţă în Univers. Artistul a lucrat în aceeaşi cheie compoziţională şi tabloul Flori albe de cireş.

Admirăm doar în aparenţă o „natură moartă”: tabloul „Flori de câmp în ulcică” este plin de viaţă, de culoare, de înţelesuri. Florile interacţionează între ele, lumina inundă „corolele de minuni”, estompează conturul. Grigorescu lucrează în nuanţe pastelate, spre deosebire, de Renoir, de pildă, atras de simfonii florale în culori vii.

Nicolae Grigorescu, „Flori albe de cireş”, ulei pe pânză, 66 x 33 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu „GRIGORESCU 1903”, Muzeul de Artă din Constanţa

Florile din tablourile lui Grigorescu sunt surprinse în frumuseţea lor plenară, transpun trăiri ale artistului, sunt expresii ale stărilor lui sufleteşti, impresie şi expresie în acelaşi timp. Grigorescu a pictat, cu precădere, flori de măr.

Nicolae Grigorescu, „Pahar cu flori de măr”, ulei pe lemn, semnat dreapta jos cu roşu : „Grigorescu”, 15,5 x 24 cm, colecţie particulară

Pictorul a transferat florilor de măr simbolurile din vechile datini naţionale. În mitologia română, mărul este Pomul Vieţii, forma sa sferică fiind comparată cu Pământul, cu Eternitatea. În colindele noastre se urează cu “Florile dalbe, flori de măr”, nuieluşa de Moş Nicolae trebuie să fie de măr. Sorcova pentru urările de Anul Nou („Să trăiţi, să-mbătrâniţi ca mărul…”) se face din rămurele de măr înflorit. Dintre darurile oferite colindătorilor, de Crăciun şi Anul Nou, nu lipseşte niciodată mărul. Basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, cules şi publicat de Petre Ispirescu, este o bijuterie narativă.

***

Pentru lumea creştină, omul a fost alungat din Rai din cauza mărului – fructul oprit cu care şarpele a ispitit-o pe Eva. Asemănător, Atalanta din mitologia greacă a cedat tentaţiei merelor de aur ale Afroditei. Paris i-a oferit zeiţei Venus un măr de aur pentru a-şi exprima, astfel, aprecierea pentru frumuseţea ei. Mărul, şi nu ambrozia, a fost hrana zeilor în mitologia Nordului Europei.

***

Grigorescu a fost prea puţin interesat de aspectul decorativ al florilor. Important pentru artist a fost să intuiască alte şi alte detalii din esenţa lor simbolică.

Carmen FĂRCAŞIU

Articole din aceeasi categorie