Penibili. Fără număr, fără număr…

Până acum, partidul care a câştigat alegerile a avut doi prim-miniştri pe care i-a desemnat şi apoi i-a mazilit, într-un an, parcă după moda importată din imperiul otoman. Dacă au cutezat să ridice, cât de cât, capul, Grindeanu şi Tudose şi-au pierdut funcţiile dăruite de partid. N-or fi dat peşcheşul cuvenit, orice ar însemna acesta, inclusiv legile privind justiţia? Mai, mai că-mi vine a spune cinste lor. Penibil.
Acum, a venit la rând Viorica Dăncilă. Asta e. Ne-am procopsit cu dânsa. Măcar de n-ar fi făcut ce a făcut prin Parlamentul European, unde a spus ce a spus despre manifestările legate de Ordonanţa 13 sau când a reuşit performanţa magnifică de a nu răspunde la nici măcar o banală întrebare adresată de un banal ziarist, cum ar fi “Care a fost cea mai inspirată şi mai influentă carte pe care aţi citit-o şi de ce?”. Penibil.
Cum şi de ce a ajuns dânsa în Parlamentul European este o întrebare bună. Cum şi de ce a ajuns dânsa prim-ministru al României este o altă întrebare bună. La această întrebare cred că ar trebui să răspundă, în primul rând, doamna Viorica. Şi domnul Liviu. Tot, la această întrebare cred că ar trebui să răspundă, şi tot în primul rând, membrii Partidului Social Democrat. Cu şi fără funcţii de conducere. De ce aleg membrii partidului care a câştigat alegerile să se comporte aşa, eu nu ştiu. Dar ştiu că se comportă penibil.
O altă întrebare pe care, poate, trebuie să ne-o punem cu toţii, este cum de am ajuns noi în această situaţie penibilă. Cum de am ajuns ca formaţiunea politică aleasă cu o largă majoritate să facă ce face?
Cum de am ajuns ca un (fost) prim-ministru să nu bage de seamă că ar trebui, totuşi, să stea în funcţie până când discută cu delegaţia Japoniei, ţară din care, o firmă, este parte la o investiţie importantă în România? S-o fi grăbit omul la Brăila? Oare nu-i penibil?
Cum de este posibil ca persoane cu antecedente penale să modifice legile privind justiţia, în aşa fel încât să fie exoneraţi de posibile (sau nu) vinovăţii? Parcă e cam penibil, nu?
Cum de este posibil ca persoane cu antecedente penale să ajungă în funcţii de conducere în Parlament? E penibil sau nu?
Cum de este posibil ca de un an întreg Guvernul partidului ales să formuleze tot felul de aberaţii legislative, la care, apoi, să renunţe cu greu, aşa, de parcă ne-ar face tuturora un favor? E cam penibil?
Cum de am ajuns ca în anul în care ar trebui să aniversăm centenarul României, să nu avem un proiect cât de cât concret pentru a marca acest eveniment? Aş putea continua mult şi bine – de fapt, rău – această listă de întrebări. Dar tare mi-e teamă ca răspunsul să nu fie penibil.
Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie