Patriarhia Română: Canonizarea de sfinți nu se face din rațiuni politice sau patriotice

Canonizarea de sfinți nu se face din rațiuni politice sau patriotice, ci din rațiuni ale trăirii și mărturisirii dreptei credințe atât în timp de pace, cât și în timp de prigoană. Canonizarea nu se face sub presiune de moment asupra Sfântului Sinod sau în grabă, ci în duh de răbdare, înțelepciune, documentare temeinică și discernământ – precizează Patriarhia Română.

Precizarea vine în urma discuțiilor purtate, în presa din România, și intensificate, în ultima vreme, despre canonizarea persoanelor care în timpul regimului comunist din țara noastră au suferit persecuții și au murit în închisorile comuniste.

„Rolul canonizării de sfinți este acela de a mărturisi, de a întări și de a transmite dreapta credință, în vederea călăuzirii credincioșilor pe calea mântuirii și a dobândirii sfințeniei. Una dintre condițiile esențiale pentru canonizarea sfinților este ortodoxia neîndoielnică a credinței acestora, păstrată până la moarte (cf. Apocalipsă 2, 10). În acest sens, nu toți cei care au murit în închisori au murit pentru credința ortodoxă. Așadar, există o deosebire între un erou – care a suferit și a murit pentru libertate sau pentru apărarea patriei – și un sfânt – care a mărturisit credința până la sfârșitul vieții. Prin urmare, canonizarea de sfinți nu se face din rațiuni politice sau patriotice, ci din rațiuni ale trăirii și mărturisirii dreptei credințe atât în timp de pace, cât și în timp de prigoană” – precizează, într-un comunicat, Patriarhia Română.

În același document se amintește că persoanele care în timpul comunismului au suferit pentru credință sunt permanent comemorate sau cinstite de Biserică prin pomenire la fiecare Sfântă Liturghie, când Biserica se roagă „pentru fericiții întru adormire eroii, ostașii și luptătorii români, din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român”. În plus, există și o zi de Comemorare a Deținuților Politici Anticomuniști, în data de 9 martie a fiecărui an, și Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste (14 mai).

„În mod special, persoanelor care au suferit prigoana comunistă, Patriarhia Română le-a adus o intensă și amplă cinstire în anul 2017, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Astfel, în Actul Solemn Comemorativ al Sfântului Sinod, proclamat în data de 27 octombrie 2017, se arată că «exemplul vieții lor plină de fapte de evlavie și fapte jertfelnice este un izvor permanent de lumină și înnoire pentru viața creștină de astăzi, iar comemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinței ortodoxe, ctitori de lăcașuri sfinte și de cultură creștină, ne îndeamnă să avem în suflet iubire smerită și milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a credinței creștine astăzi». În același context, Patriarhia Română a publicat volume semnificative dedicate celor care L-au mărturisit pe Hristos în temnițele comuniste. De asemenea, au fost puse în scenă spectacole și piese de teatru cu tematică inspirată de suferința pătimitorilor din închisorile comuniste, au fost organizate simpozioane și conferințe, toate având un conținut menit să recupereze memorial statutul moral exemplar al luptătorilor eroi români din istoria noastră recentă. Totuși, spre deosebire de eroii și martirii patrioți ai unor momente istorice, sfântul reprezintă un model constant și luminos de credință statornică, pocăință sinceră și viață sfântă” – precizează Patriarhia Română, adăugând că  procesul de canonizare, ca recunoaștere a sfințeniei unei persoane, este unul anevoios și îndelungat. Aceasta, deoarece „trebuie să se ajungă la dovada certitudinii dreptei credințe și a sfințeniei vieții celui propus spre canonizare, precum și la dovada faptului că evlavia populară față de acesta nu este una superficială și efemeră, ci una profundă și îndelungată sau perenă, verificată în timp”.

„Adevărata sfințenie este dăruită unor oameni smeriți de Însuși Dumnezeu Cel Unul Sfânt, iar Biserica doar recunoaște și proclamă solemn această sfințenie. În acest sens, la Duminica Tuturor Sfinților și la Duminica Sfinților Români sunt cinstiți cu evlavie și invocați în rugăciune atât sfinții cunoscuți, cât și cei necunoscuți, adică atât sfinții canonizați (înscriși în calendar), cât și cei încă necanonizați de Biserică. (…) Proclamarea de noi sfinți de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aduce bucurie credincioșilor, dacă este o lucrare documentată și luminată de rugăciune și smerenie, însă mai urgentă și mai necesară decât orice canonizare este cultivarea sfințeniei în viața noastră personală, deoarece aceasta ne aduce mântuirea sau fericirea eternă” – arată Patriarhia Română.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie