Părintele Mitropolit Andrei și spiritul mereu tânăr al Clujului

Este de mare impact imaginea din anii ’90 a Patriarhului sârb Pavle, care a fost surprins în timp mergea pur și simplu pe străzile capitalei Belgrad, printre trecători, scrutând cu tăria sa de caracter, dar mai ales cu simplitatea sa o lume rutinată, împovărată de griji, căreia îi lipsește puterea de a se minuna. Această imagine vorbește de-o potrivă despre curajul mărturisirii, chiar și prin simpla prezență fizică, dar și de puterea de a nu te lăsa descurajat de duhul lumii, care te îndeamnă să stai confortabil pe margine. Un ierarh care merge într-un șuvoi de oameni sau, mai bine zis, care atrage după sine un șuvoi de oameni pe calea lui Hristos este o binecuvântare și un dar de la Dumnezeu.

Într-o asemenea misiune părintele nostru Mitropolit Andrei este angajat cu simplitate, deschis la dialogul cu lumea, gata să îmbrățișeze tot ce este frumos și mai ales dornic să convingă că „nimic nu este cu neputință celui care crede”. Dorința de a-i atrage pe toți spre calea lui Dumnezeu, își trage pentru părintele Mitropolit seva din propria sa credință, a omului angajat de partea Adevărului, din care se hrănește și pe care îl mărturisește în fiecare clipă a vieții lui.

În contextul lumii în care trăim angajamentul cultural al părintelui nostru Mitropolit, care îmbrățișează tot ceea ce spiritul uman creează frumos în relația lui cu Dumnezeu, este de o importanță covârșitoare. Ca păstor al Metropolei Transilvaniei, părintele Mitropolit Andrei este prezent în lumea culturală în mod firesc, discret și convingător. Prin dialogul sincer și cordial pe care îl poartă în mod constant cu oamenii de cultură, pledează cu toată convingerea că o cultură fără credință nu este întreagă, dar și că Evanghelia se întărește nu doar prin propovăduirea ei sinceră, ci și prin tot ceea ce spiritul are mai autentic și mai profund.

De la tribuna și înălțimea unui oraș, care își revendică în multe privințe statutul de capitală, părintele Mitropolit ne arată că o capitală se construiește în primul rând în suflet, prin înălțimea idealurilor, prin deschiderea spre ceilalți, dar mai ales prin noblețea spiritului. Chiar dacă uneori aceste idealuri nu s-au împlinit întru totul, Clujul încă oferă perspectiva de a scrie și face istorie, în primul rând prin spiritul tânăr pe care îl are, prin tinerii studioși pe care îi adună, prin aerul de libertate și de normalitate pe care îl respiră și, nu în ultimul rând, prin faptul că, aici, încă „se mai poate trăi frumos”. La toate acestea se adaugă și faptul că un oraş devine capitală mai ales prin atitudinea celor care îl locuiesc sau îl vizitează. Părintele Mitropolit ne arată că există o problemă încă nerezolvată pe agenda socială şi teologică a Bisericii, cea a tinerilor. Şi nu pentru faptul că nu se face nimic în acest sens sau datorită inerţiei liturgice pe care mulţi o pun pe seama Bisericii. În această misiune și deschidere spre tineri trebuie evitată capcana noţiunii de tinerii şi Biserica, vecină cu o alta la fel de păguboasă, a intelectualilor şi Biserica, care plasează această problemă în termenii unui conflict, dominat de neîncredere. În această logică unii sunt buni, iar alţii sunt iremediabil răi, iar cel sacrificat este însuşi dialogul. Oricât de îmbisericiţi sau nu, tinerii sunt Biserica şi împreună cu clerul deschid perspectivele asupra unui imens câmp de misiune al viitorului. De aceea primul lucru care trebuie înlăturat este neîncrederea. Biserica nu îşi propune o anexare ideologică a tinerilor, o limitare a libertăţii lor de gândire sau de acţiune în numele unor învăţături, care nu justifică libertatea, ci argumentează puterea.

Tânărul, în viziunea părintelui nostru Mitropolit, trebuie să rămână omul viu în care Dumnezeu se oglindeşte în spontaneitate, altruism, refuzul materialismului şi, mai ales, puterea de a surprinde plăcut şi de a se bucura. Sunt calităţi pe care Domnul Însuşi le-a iubit şi le-a lăudat în tinerii pe care, nu de puţine ori, i-a întâlnit. Aceste calităţi fac din tânăr, creştinul ideal, care poate convinge că a iubi Evanghelia nu înseamnă a dispreţui muzica sau filmul sau a te bucura împreună cu prietenii nu este profund incompatibil cu a participa la Sfânta Liturghie. Biserica și părintele nostru Mitropolit încearcă convingă mai mult că mesajul viu al Evangheliei vine să îi ofere tânărului puterea de a alege şi de a avea solide repere şi mai ales de a şti cum să îşi salveze propria libertate în faţa ofertelor de mai bine ale societăţii. Marea lecţie pe care un tânăr o poate deprinde aşa este aceea că adevărata libertate nu poate fi lipsită de limite. În pledoaria sa misionară, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei ne subliniază odată în plus că a fi tânăr şi a te bucura de această primăvară a vieţii nu sunt incompatibile cu frumusețea de a fi creştin.

Părintele Mitropolit Andrei ne învață că nu printr-un exerciţiu de forţă, ci printr-unul de curaj putem arată că instituţia fondată de Domnul Însuşi se poate deschide spre cei care caută răspunsuri, spre tinerii care formează nucleul viu al cetăţenilor împărăţiei cereşti. În relaţie cu tinerii, părintele nostru ne arată că Biserica trebuie să se smerească pe sine convingându-ne că nu puterea, ci slujirea aproapelui este calea prin care ei pot schimba lumea. Grija părintelui Mitropolit Andrei pentru tineri vine să ne arate că de felul în care noi suntem preocupați de educația și formarea lor sufletească depinde însăși viitorul nostru. Totul începe de la educația, care poate corecta mentalități, lipsuri și deformări. Astfel în modelarea conștiințelor lor, Biserica și Școala sunt pilonii care trebuie să conlucreze și să se sprijine unul pe altul, ca „doi mari luminători și stăpânitori ai sufletului omenesc”. În calitate de ctitor de școală, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei continuă o veche și solidă tradiție a învățământului românesc din Transilvania și se remarcă prin pledoaria pentru o școală orientată spre viața practică, fără însă să neglijeze valorile moral-religioase, care trebuie să conducă viața și activitatea tinerilor și să formeze caractere puternice. Cu atât mai mult, la acest capitol Înaltpreasfinția Sa și-a pus definitiv amprenta asupra Facultății de Teologie și a Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, cărora le-a deschis o mare traiectorie pentru viitor. Prin mici exerciții de simplitate, care au rolul de a reduce substanţial distanţa artificial creată între păstor şi tinerii păstoriţi, părintele Mitropolit întărește convingerea că tinerii sunt partenerii de misiune ai Bisericii şi că ei pot aduce multă energie în lucrarea de propovăduire a Evangheliei.

Și nu în ultimul rând, una din marile lecții pe care părintele nostru Mitropolit ne-o oferă este aceea că doar smerenia oferă Bisericii garanţia că nu va pierde niciodată din vedere esenţialul și deschiderea pozitivă spre oameni și spre lume. Adaptând tonul prezenţei publice unei lumi tot mai puţin dispuse la ideea de reguli, de disciplină, de solemnitate şi ritual, Înaltpreasfințitul reuşește să convingă că adevărul nu stă în forţă, ci în puterea exemplului, totdeauna însoţit de discreţie şi simplitate. Promovând valori şi talente, inspirând și încurajând personal acte de milostenie, în spiritul discreţiei recomandate de Domnul, părintele ne oferă nouă și lumii şansa de a redescoperi cu mult mai mult efect că Dumnezeu se ascunde în spatele binelui pe care îl putem face pentru a schimba din interior lumea.

Pentru toate aceste daruri și pilde vii de viață și misiune îi mulțumim Părintelui nostru, căruia îi spunem din toată inima: „Întru mulți ani!”.

Pr. Lect. Univ. Dr. Bogdan IVANOV

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut