Pamfletarium la portretul politicianului la tinereţe

Întâmplător, nemotivat l-am urmărit, vreo cinci minute, pe teleormanul-şef cu mustăcioară decizională, mai-marele peste guvern, ţeară şi muncitorii de pe plantaţii, care numai pe el îl vor ca vătaf şi numai pe el îl pomenesc în rugăciuni – partea cu sănătatea – în cântece, transformându-l în folclor.

Uşor obosit, încercănat, amuzat, stratosferic, vorbeşte mult, legat, aparent coerent, dar la o atentă privire şi ascultare, constaţi că altceva ar vrea să spuie, dar nu se poa’: nu-i slobod la sictir, la trimiteri în origini materne, dar va avea grijă să mai zboare altul din trenul lui, în plină viteză.

Peste câţiva ani, nu foarte mulţi, va ieşi din istorie, din cea de serviciu, şi memoria colectivă o să-l amendeze repede. Până atunci, însă, el şi sosiile sale, cu neastâmpăr cinetic, bântuie, aleargă, ridică smucit capacul de la coşul cu rufe murdare, de pe oala cu mâncarea naţiei, dă buzna peste oameni, indiferent unde se află, ca să le amintească în clar că ei au câştigat alegerile şi tot ce spun ei, chiar dacă-i o poveste cu ciorapii căzuţi, e musai s-o crezi.

Timpul de când este the best i-a adăugat înţelepciune la purtător, face glume la care (se) râde singur, şi cum merge el aşa, apa călcând, prin poporul ăsta inedit, simte furnicături agabaritice în deşte, imaginile se umflă, ca femeile de cauciuc, care-ţi respectă orice eşec şi pot fi, după folosite, puse prin dezumflare, într-un sertar.

Tresare, uneori, când i se bate la uşă, dar îşi spune că-i tipul care are grijă de căsuţa do Brasil…

Pentru că trebuie să-şi bage olfactivul peste tot, ca să se asigure că şandramaua mai rezistă, nu mai era timp de o poveste cu sinele: Doamne, ce i-ar mai auzi pavilioanele…

De dragul ţării, domnul Dragnea este în stare să-şi dea şi cămaşa de pe tine!

*

Diabetul politic se produce şi atunci când faci exces de bombonică

*

Domnului Dragnea îi place carnea de pui, mai ales copancabanul …

*

Domnul Dragnea nu suportă avionul: lui îi place numai ce este dirijabil

*

Doamna ministru de la Interne: „ce poate să te doară dacă primeşti un genunchi între picioare?”

*

Liviu Dragnea: PSD vrea o justiţie independentă. Rog seriozitate, acolo, în fund!

*

Dosarul domnului Dragnea se judecă democratic, în spatele uşilor larg închise…

*

Opoziţie în Teleorman? Aici, în cimitir, la înmormântarea asta ţi-ai găsit să mă întrebi ca să mă apuce râsul şi să mă fac de rahat?

*

De cine se teme Dragnea? De Orbán Viktór Ponta!

*

Domnul Dragnea ar putea să devină subiectul unui film de dragoste. Îi lipseşte, însă, predicatul.

Articole din aceeasi categorie

One Response to Pamfletarium la portretul politicianului la tinereţe

  1. nuț

    Respecte, D-le Udrea, aveți un umor deosebit! Sunt doar un pic reticent, nu față de cele scrise mai sus, ci față de situația în care ne aflăm ca țară.
    E clar că descrisul, nu e mai mult decât un politruc.

    Însă când se vede cu ochiul liber, că mulți dintre cei care urlă „#rezist, muie pds, draknea etc”, aparțin unei găști finanțate de către unii nu tocmai prietenoși României, devin îngrijorat.

    La ora aceasta, țara este terenul unui război purtat între baronii locali, pe care, de bine, de rău, îi cunoaștem și slugile unor stăpîni străini, lipsiți de orice urmă de simpatie cu acest popor.

    Cred că cei locali, ale căror slăbiciuni le cunoaștem, pot fi înlocuiți cu iubitori de deam și țară la momentul potrivit.

    Asta e greu de susținut vis-a-vis de vătafii străini antemenționați, care au în spatele lor cu mult mai mult decît un serviciu-două, autohtone.

    Ăilalți sunt cu mult mai periculoși. Mustăciosul local e un ageamiu, față de ce sunt în stare cu logistica impresionantă aflată în spatele lor, susținătorii președențiali ai Schweighofer.

    Teleormăneanul e baron doar peste moșia sa locală. Ăștialalți însă, vînd totul fără să clipească.

    Pentru moment, e mai bine așa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *