Orașul fără… litere

Pe zi ce trece, orașul de cinci stele – Clujul universitar, academic, multicultural etc. – seamănă tot mai mult cu un… banc. Un banc la care, însă, hohotele de râs nu vin la sfârșit, ci vin după fiecare cuvânt – nu rostit, ci mâzgălit pe pereți, dăltuit, din  păcate, pe monumente, pe plăci comemorative ori, în cel mai fericit caz, pe firme oarecare.

Fiecare cuvânt se vrea o „poantă”, iar între râsul-râs și râsul-batjocură nu e decât o chestiune de nuanță. În cazul orașului cu pretenții de capitală culturală europeană, e o chestiune de… așezare de LITERE. Și când spun „litere” mă refer, strict, la acele semne grafice care alcătuiesc alfabetul și care, în mod firesc, compun și cuvintele de pe inscripții.

Când literele dispar, ori sunt mutilate, Cluj-Napoca devine „luj-Napoca” sau „Clui-Vapoca”. După aceeași schemă, primarul municipiului ar trebui să devină „rimarul municipiului”, iar consilierii locali, ”colierii locali” ori, cine știe, ”oierii locali”.

Nicicând, de la Revoluție încoace, orașul n-a mai fost atât de batjocorit ca acum!

***

Nu poți să nu zâmbești zărind, pe Bulevardul Eroilor, o firmă de… BI UTERII. A picat „j”-ul, probabil patronul n-a avut vreme să-l pună la loc, îl va pune cândva, nici o problemă, oricum asta nu scade prețul unui inel sau al unei perechi de cercei. Până atunci însă, dacă vrei să te amuzi, te poți gândi că BI UTERII înseamnă ”uterii de două ori”, iar ”uteria” poate fi locul în care se fabrică sau se repară… utere.

Zâmbetul se transformă în hohot de râs atunci când, oareunde tot în centrul orașului, lângă un magazin de haine second-hand și un atelier de reparații încălțăminte, zărești o firmă pe care scrie… „OITORIE”. Să fie, oare, locul în care intri atunci când vrei să te faci (de) oaie?

***

Dacă „Biuteriile” și ”Oitoria” sunt râsul-râs, râsul-batjocură începe, tot în centrul municipiului, atunci când, pe construcția ridicată de Federația Română de Baschet pe Bulevardul Eroilor, în spatele Monumentului Memorandiștilor, și dedicată EuroBasket, Cluj-Napoca devine… „luj-Napoca”.

Aproape, pe o placă pe care, de ani (buni!) scria ”SOCIETATEA ACADEMICA GHEORGHE I. BRATI NU”, se poate citi acum ”OCIETATEA ACADEMICA GHEORGHE I. BRATI NU”. Mergând pe aceeași schemă, putem presupune că, într-un viitor nu prea îndepărtat, inscripția ne va vorbi despre ”cetatea academica Gheorghe I. Bratinu” și, în final, despre ”etatea academica Gheorghe I. Bratinu”. Cine va fi fost Bratinu ăsta?

O altă placă, de data asta amplasată de Primăria (sau… Măria?) Municipiului Cluj-Napoca la intrarea în Librăria Universității, ne spune că ”în această clădire a locuit ilustrul lingvist, prof. univ. dr. Nicolae Drăganu, 1884-1939, decan al Facultății de Litere, rector al ALMEI M TER NAPOCENSIS și primar al Clujului între anii 1933-1938”.

Pentru litera lipsă, (Pri)Măria Municipiului nu se sancționează pe sine așa cum sancționează, cu supraimpozitare, proprietarii de imobile care ”nu și-au întreținut corespunzător” proprietățile.

***

S-au isterizat, unii, de „isteria” maghiarilor, după ce, cu puțin timp în urmă, monumentul Matei Corvinul a fost vandalizat, iar acum Primăria amenajează patinoarul în jurul monumentului. Dacă românii, clujeni, ar fi fost cel puțin tot atât de ”isterici”, monumentul Mihai Viteazul din piața cu același nume nu ar arăta astăzi așa cum arată – ca o ruină.

Vine Centenarul, ca un Bau-Bau, și Primăria promite reabilitarea monumentului. Până la reabilitare, însă, nu se pot găsi, totuși, două litere și o virgulă, așa încât Mihai Viteazul să nu mai fie domn al ”ȚĂRII ROMÂNEȘTI AL AR EALULUI ȘI A TOATĂ ȚARA M LDOVEI”?

Dacă, în cazul lui Matei Corvin, smulgerea sau îndoirea pintenilor se cheamă ”vandalizare”, oare cum ar trebui să se numească batjocorirea, trecută cu vederea de ani de zile, de autorități, a monumentului lui Mihai Viteazul? Și cu cât ar trebui sancționată (Pri)Măria Municipiului Cluj-Napoca pentru proasta întreținere a monumentului?

***

Eveniment, în Piața Mihai Viteazul: au reapărut literele pe inscripția de pe monumentul „Flacăra Veșnică”! Minune în toată regula, săvârșită după aproape zece ani în care citatul din Mihai Viteazul era un fel de bolboroseală de împleticit limba. Deci, se poate! Doar că, în graba mare, o literă din citat, care ar fi trebuit să fie ”î”, a rămas ”i”: ”am stat impotriva turcilor”.

Și pentru că nimic din ce se face nu trebuie făcut bine până la capăt, pe partea laterală a monumentului citim, în continuare: „PRIMARIA MUNICIPIULUI CLUI-VAPOCA 23 APRILIE 2003”!

Sunt… scumpi la litere, edilii noștri!

***

Probabil, din același motiv, Baba Novac rămâne, în continuare, ucis în chinuri groaznice de… CĂTRE. Păcat că monumentul nu este al comunității maghiare. Dacă ar fi fost al lor, se făcea caz până-n lună de… dispariția criminalului de pe soclu. Așa, ne mulțumim să știm că l-a ucis… Către.

Primăria n-a fost în stare să găsească soluția înțeleaptă. Când dispar litere, e una, dar când dispar cuvinte întregi…, de unde să le mai iei?

***

Chiar așa, și în cazul plăcii amplasate în plin centrul municipiului, în Piața Unirii, pe clădirea unde funcționează UniCredit Bank și pe care, dintre câte cuvinte vor fi fost cândva, mai putem citi astăzi: „A Gărzii Naționale Române din Ardeal”.

În mod sigur Banca nu e a Gărzii, dar nici placa nu e a Băncii.

Cuvintele au… șters-o, la plimbare, orașul seamănă tot mai mult cu un banc, râsul-batjocură se suprapune peste râsul-râs, edilii n-au vreme de litere… și vine Centenarul, ca un Bau-Bau, reabilitați-vă, oameni buni, imobilele, că altfel vă supraimpozitează (Pri)Măria…

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie