O PREMIERĂ A MUZICOLOGIEI CLUJENE

Compozitorul György Ligeti (1923-2006) şi-a început studiile muzicale la Cluj, în anii dificili ai celui de al Doilea Război Mondial; din anii 1960 încolo, în emigraţie, a devenit una dintre personalităţile recunoscute pentru originalitatea sa, în componistica muzicală mondială.
Moştenirea sa culturală este cercetată şi omagiată în oraşul nostru, de către eminenta muzicologă Bianca Ţiplea-Temeş, conferenţiar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, organizatoare a Festivalului bienal „Omagiu lui Ligeti în Transilvania natală”. Ea a fost cooptată în cercul de autori ai editurii britanice Routledge, pentru volumul György Ligeti’s Cultural Identities (2018), editori Amy Bauer (California) şi Márton Kerékfy (Budapesta).
Volumul cuprinde trei secţiuni. Prima, „Personalitatea creatoare şi estetica”, se deschide cu declaraţii ale lui Ligeti însuşi, despre rolul semnificativ al muzicii în era tehnologică, în care muzica şi ştiinţa sunt considerate de el ca fiind similare, prin aspiraţia şi căutarea comună a noului. Discreţia, melodismul, trauma, ştiinţele sunt cuvintele-cheie din studiile acestei secţiuni. Cea de a doua, „Influenţe şi fundaluri”, examinează relaţiile lui Ligeti cu identitatea sa iudaică, cu moştenirea culturală românească, cu corifei ai generaţiei anterioare: Béla Bartók şi Anton Webern, iar a treia analizează câteva partituri reprezentative ale sale. Volumul oferă ca suport documentar câteva zeci de ilustraţii.
Studiul semnat de Bianca Ţiplea-Temeş (vol. cit., p. 120-138) examinează, pe baza documentelor autografe ale lui Ligeti, păstrate la Fundaţia „Paul Sacher” din Basel, pe de o parte, însemnări asupra folclorului românesc, pe care Ligeti l-a studiat pe teren, pe de altă parte, modalităţi de integrare a melodiilor populare româneşti şi a celor provenite din tradiţia ortodoxă, în muzica avangardistă de pe întregul său parcurs creator (Concertul pentru pian, Concertul pentru vioară, opera Le Grand Macabre ş. a.). Procedeele de prelucrare ale lui Ligeti sunt de abstractizare şi distorsiune, astfel încât cercetarea întreprinsă şi comunicată deplin convingător de către autoare este una cât se poate de laborioasă şi sagace.
Nu ne rămâne decât să aşteptăm alte volume dedicate lui Ligeti, în care Bianca Ţiplea-Temeş să reprezinte cu brio, muzicologia românească!
Elena Maria Şorban

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *