O frumoasă carte a Marii Uniri

Aşa după cum ne e cunoscut, guvernul şi oficialităţile noastre nu prea au avut timp să se ocupe anul acesta cu organizarea în bune condiţiuni a unor manifestări de întîmpinare a Centenarului Marii Uniri. Iată însă că societatea Astra, cea mai veche societate culturală din Transilvania, prin Despărţământul ei de la Cluj, a dat la iveală o frumoasă carte consacrată acestui eveniment, intitulată Astra şi Marea Unire, editată de Casa Cărţii de Ştiinţă. Cartea de aproape 400 de pagini a fost coordonată şi realizată de preşedintele Despărţământului, prof. Mircea Popa, însoţit de un colectiv redacţional format din Vasile Lechinţan, Vasile Tutula şi Maria Vaida. Ea pune în evidenţă în chip admirabil contribuţia uriaşă pe care Astra a avut-o de-a lungul timpului la pregătirea şi făurirea României Mari, subliniind în acelaşi timp, prim materialele alese, importanţa publicaţiilor Astrei în paginile cărora s-a pregătit din timp conştiinţa naţională a poporului român din Transilvania în vederea întregirii teritoriului nostru etnic într-un stat naţional unitar. Se subliniază totodată că ideea unirii provinciilor româneşti din ţinuturile asuprite cu Ţara Mamă n-a fost un act întâmplător şi nici opera ocazională a unor elite conducătoare, ci rezultanta unui îndelungat proces de simţire şi gândire comună, de la fruntaşii săi politici până la clasele cele mai de jos, întreg poporul contribuind în chip substanţial, prin dorinţă şi acţiune comună, la această măreaţă realizare. E vorba mai ales de documentele continuităţii selectate în prima secţiune a volumului sub genericul de Temeiurile Unirii şi care aduc în câmpul dezbaterii argumentele multipe care au patronat, cu puternica lor forţă ideatică şi de substrat, vectorii care au contribuit la formrea unei doctrine unice şi coerente a principiilor naţionalităţii, susţinute prin argumente de ordin filosofic (D.D.Roşca), arheologic (C.Daicoviciu), lingvistic (Emil Petrovici), istoric (I. Moga),etnografic (Romulus Vuia), de spaţiu comun naţional (Victor Jinga), şi nu în ultimul rând de „dreptate istorică” (N.Iorga). Actul Unirii a fost văzut ca o ridicare la alt nivel al principiului naţional, dar şi ca o victorie a românismului integral şi a afirmării lui pe plan european. În al doilea rând,lucrarea a încercat să sublinieze importanţa contribuţiei pe care au adus-o la marele act toate provinciile româneşti, începând cu Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul etc., fixând rolul şi locul fiecăreia în marele proces al unificării, care a avut loc pe fondul şi cu concursul victoriilor armatelor noastre pe fronturile Primului Război Mondial şi a numeroaselor jertfe aduse de militari şi civili pentru cauză. La aceşti factori de ordin intern s-au adăugat factorii favorabili externi, constând din disoluţia imperiului austro-ungar, tratatele încheiate cu aliaţii şi punctele înnoitoare ale lui Wilson, care doreau cu toate o Europă a libertăţilor şi a forţelor democratice. Rolul important al acestora a fost consemnat fie la secţiunea Documentele Unirii, fie la cea intitulată Epopeea Unirii-act de dreptate istorică, unde prin textele selectate din cuvântărie lui Goga, Lupaş, Silviu Dragomir, Vaile Goldiş, Iuliu Maniu se pot reconstitui faze importante din procesul impresionant al unificării. Tezele lor curajoase, reflecţia lor de înaltă cuprindere şi vizibilitate europeană sunt completate cu altele mai multe privitoare la rolul şi misiunea Partidului Naţional Român din Transilvania, a fraţilor de peste munţi, cei mai mulţi membri ai vechii Astre, care au conturat drumul inalienabil spre autodeterminare şi dezvoltare liberă a tuturor românilor în cadrele unui viitor stat naţional. Felul în care a fost gândită Marea Adunare Populară de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 are alura unei constituante a voinţei populare a întregului Ardeal şi ea nu poate fi doborâtă nici intinată cu niciun fel de motivaţie de gândire primitivă de tip Anti-Trianon. În chip firesc, lucrarea reflectă şi modul în care s-a produs unirea cu Ţara la Cluj, sau, mai precis, modul în care s-a acţionat pentru ca hotărârile Consiliului Naţional condus de Amos Frâncu să fie puse în practică, rezistându-se cu sacrificii şi cu multe jertfe omeneşti, cum a fost cazul cu moţii de la Beliş sau cu tânărul elev Octavian Petrovici, ucis cu brutalitate de trupele maghiare. În ansamblu, cartea este o antologie de texte vechi, luate în cele mai multe cazuri din publicaţiile Astrei, singurele derogări de la acest criteriu au fost operate în ultima secţiune unde s-au introdus texte extrem de binevenite semnate de Vasile Lechinţan şi Mircea Popa. Considerăm antologia de faţă drept o adevărată istorie a Marii Uniri, extrem de utilă fiecărui cetăţean al Transilvania, ca o carte a rememorării şi o şcoală a demnităţii naţionale.

Mircea POPA

Articole din aceeasi categorie