Nu cârpelilor… peticite!

Salutară ideea Primăriei Cluj de a întreba cetăţenii ce şi cum. Să contribuie, vas’zică, fiecare la îmbunătăţirea construcţiilor din proximitate, să arate ce e nevoie pentru ca viaţa să fie mai bună, mai confortabilă. Un fel de… referendum, dacă vreţi, ce pune în mişcare iniţiative, născute din minţi altfel adormite în nepăsare.

Bravos!

Nu politicul ar trebui să primeze în astfel de iniţiative, nici interesul pentru creşterea popularităţii unora sau a altora. Ci, mai degrabă, s-ar cuveni o profesionistă alcătuire a comisiei care va selecta propunerile venite de la cetăţeni în bugetarea participativă. Sigur că presa a publicat aceste propuneri şi, nu odată, ele au provocat zâmbete. Nu-i nimic! Important e că am aflat ce e nevoie aici sau acolo, cu ce se confruntă clujeanul în habitatul în care-şi desfăşoară activitatea sau locul în care se retrage pentru loisir şi odihnă. Sigur că este foarte uşor să spui: construiţi un muzeu! Şi, sincer, nici nu este prea anevoie de realizat aşa ceva. Mai complicat e să dai viaţă acestui lăcaş de cultură, să-l ţii funcţional şi în atenţia permanentă a unui public plătitor, nu-i aşa?! Acestea însă pot fi amănunte care nu-l interesează pe cel care solicită să-şi pună creierul la contribuţie pentru a face un oraş mai bun, mai funcţional, mai… frecventabil etc.

Şi cu asta mă întorc la comisia de selecţie a propunerilor.

Nu-i prima oară când, specialişti de marcă, propun pentru Cluj-Napoca gondole, muzee, trenuri rapide… După cum nu-i prima oară când alţi… specialişti au refuzat tunel, metrou, monorai etc. Unul care, după şcoli înalte, proiectează (citiţi, vă rog, copiază!) o clădire impunătoare şi desenează pe planşetă nişte copaci minusculi, fără să realizeze (din stadiu de proiect, desigur) că monumentala lucrare va fi acoperită, peste ani, de încrengătura frunzişului, altădată, doar ornament pe o foaie de hârtie – nu se cheamă că-i specialist. În selectarea proiectelor propuse de cetăţeni trebuie să se ţină seama de o mulţime de lucruri: cunoaşterea temeinică a oraşului, viziunea asupra a ceea ce se va întâmpla peste 10 sau 100 de ani, armonia ansamblului, refuzul kitch-ului. Şi multe altele. Nefiind specialist, atrag atenţia doar asupra faptului că dezvoltarea unui oraş nu se lasă pe seama dictatului de moment, chiar dacă acest „moment” îşi cere imperativ unul sau altul din proiecte. Condiţia esenţială pentru reuşită e înlăturarea interesului individual şi, nu în ultimul rând, a… papagalilor, al căror singur scop e să fie băgaţi în seamă. Drept pentru care un brainstorming, cu participarea unor vizionari din cât mai multe domenii de activitate ar fi benefic pentru ca proiectele propuse de cetăţenii Clujului să fie viabile.

Peste ani şi ani!

Radu VIDA

 

Articole din aceeasi categorie