Note de spectator. “Stabat Mater”, profunzime interioară, plină de vitalitate şi semnificaţii

Pornesc rândurile de faţă începând cu publicul. Sala Colegiului Academic a fost plină dar nu cum mă şi ne aşteptam. Stau şi mă întreb ce aduce atunci publicul în sala de concert a Filarmonicii ‘Transilvania’. Să fie numele dirijorului, al solistului/soliştilor, al pieselor muzicale din program? Toate la un loc? Greu de spus. Cert este că Stabat Mater – dirijor Vladimir Lungu; solişti Tatiana Lisnic, Iulia Merca, Ion Timofti, Dan Popescu; dirijorul corului Cornel Groza – ar fi meritat o sală arhiplină şi nu este o afirmaţie gratuită. Pentru că Stabat Mater de Rossini, aşa cum fost ea materializată pe scena de concert, rămâne una dintre lucrările la finalul căreia poţi spune fără a greşi, este imposibil de realizat altă variantă ! Cel puţin nu repede…

Cu ceva timp în urmă (‘Făclia’, 4 ianuarie 2018) scriam despre Vladimir Lungu şi prestaţia dirijorală din Concertul de Anul Nou al Filarmonicii clujene. Prestaţia dirijorală de ţinută care se repetă şi cu acest Stabat Mater, din concertul de joi 29 martie, dăruindu-ne o lucrare bine, foarte bine pregătită.

Riguros şi atent, Vladimir Lungu asigură lucrării echilibrul, claritatea şi coerenţa necesare. Gestica evidenţiază exprimările esenţiale, punctul forte constituindu-l fermitatea în corelarea compartimentelor orchestral – corale, respectiv corelarea impecabilă a soliştilor cu orchestra şi corul. Şi dacă în Concertul de Anul Nou am avut un Vladimir Lungu exploziv, plin de vitalitate, de data aceasta am avut parte de o altă faţetă, preocupată de profunzimi şi semnificaţii, una care a depăşit cu brio dificultăţile partiturii, stăpânite cu autoritate în timpii tradiţionali.

Soliştii au fost la înălţimea renumelui de care se bucură în ţară şi peste hotare. Nu este cazul să intru în amănunte tehnice, specifice interpretării vocale. Aş putea scrie multe despre eleganţa cântului şi a frazării la Tatiana Lisnic (‘Inflammatos’, amintitul duet ‘Quis este homo’), despre vocea consistent timbrată şi omogenă la Iulia Merca (‘Fac ut portem’ sau duetul ‘Quis est homo’), despre vocea impunătoare şi copleşitoare a basului Dan Popescu (interpretarea ariei ‘Pro peccatis’ sau ‘Eja Mater’), despre structurarea atentă a culorilor timbrale, chiar şi în acute a tenorului Ion Timofti (‘Cujus Animam’ este un exemplu). După cum se cuvin scrise multe rânduri despre Corul Filarmonicii clujene, important personaj colectiv al lucrării, confirmare a valorii nu numai graţie experienţei artistico – scenice, ci şi graţie pregătirii asigurate de Maestrul Cornel Groza.

Am avut parte de o seară de 29 martie, cum ne dorim mereu. Iar cei care au lipsit de la acest regal muzical au ce regreta. Au pentru că a fost seara în care cuvintele lui Heine – “Semnul unui element creştin veritabil în artă este o anumită profunzime interioară la care nu ajungem prin convertire şi pe care nici nu o putem învăţa” – şi-au găsit cea mai bună concretizare artistică.

Demostene ŞOFRON

Foto: Virgil MLEŞNIŢĂ

Articole din aceeasi categorie