Note de spectator

Virtuozitate, echilibru şi expresivitate în simfonicul de vineri seara

Am avut parte de toate vineri seara, practic un afiş de concert atractiv – lucrări de Engelbert Humperdinck, Joseph Haydn, Felix Mendelssohn -, doi invitaţi – Amit Peled/violoncel/Israel, George Jackson/dirijor/Marea Britanie – pe care dorim să-i revedem şi în stagiunile următoare.

Istoria familiei Peled este surprinzătoare, reţinând faptul că bunicul său s-a născut la Cluj – Napoca! Iată cum un concert îl adu ce pe Amit Peled în oraşul bunicului său, onorat printr-o prezenţă solistică care ne îndreptăţeşte dorinţa, reiau o idee mai sus exprimată, de a-l revedea şi reasculta şi în viitor.

Concertul nr 1 pentru violonel în do major Hob VII B:1 de Joseph Haydn, concert reflectare a formei ritornello a concertului baroc, ne-a prilejuit întâlnirea cu un virtuoz al violoncelului. Cele trei momente – Moderato, Adagio, Allegro molto – au evidenţiat nu numai virtuozitatea, ci şi siguranţa, echilibrul în dozarea frazelor muzicale şi nu în cele din urmă, expresivitatea, Amit Peled fiind un creator de sonorităţi solo şi a tutti pline de consistenţă şi culoare. Prezenţă carismatică, Amit Peled a cucerit repede admiraţia spectatorilor, nu mulţi din păcate, aleşi însă.

La acelaşi nivel de percepţie plăcută şi apreciată a fost şi dirijorul londonez George Jackson, dirijor care a strălucit deja la pupitrul unor cunoscute ansambluri cum sunt London Symphony Orchestra, Jena Philharmonic, Filarmonica “Enescu” de la Bucureşti, Vienna Chamber Orchestra, Baltic Philharmonic/Gdansk,… La prima lui prezenţă la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Transilvania, George Jackson a dovedit că are ştiinţa introducerii spectatorilor în universul sonor al compozitorilor Engelbert Humperdinck (Uvertura la ‘Hansel şi Gretel’), Haydn (Concertul pentru violoncel nr 1), respectiv Felix Mendelssohn (Simfonia nr 3 în la minor op 56 ‘Scoţiana’). Intrăm în universul sonor al celor trei compozitori într-un mod firesc, natural. Şi am să mă opresc asupra Simfoniei nr 3 ‘Scoţiana’, viziune personală, luminoasă, în cel mai autentic spirit romantic. Efortul de descifrare a profunzimii spirituale se materializează graţie bunei cunoaşteri a partiturii şi a spiritului ei, graţie unui dirijat viguros pe de o parte, îndreptat spre nuanţe pe de altă parte. Ne propune astfel o călătorie prin fermecătoare peisaje scoţiene, călătorie în care ne bucurăm de folclorul scoţian – salutare intervenţiile clarinetului -, imagini sonore sugestive printr-o bună conexiune între cele patru părţi ale simfoniei (Andante con moto/Allegro un poco agitato, Vivace non troppo, Adagio, Allegro vivacissimo/Allegro maestoso assai). Finalul maestuos, demn de curtea regală britanică, mă îndreptăţeşte să afirm că am avut o bună aplecare asupra op – ului lui Felix Mendelssohn, la pupitrul Orchestrei clujene de mare omogenitate în toate compartimentele.

Demostene ŞOFRON

Foto Cristina RĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie