Nici la „Mica publicitate”…

Nici la… marea reclamă! Anunţul popoarelor ar suna cam aşa: căutăm preşedinte, prim ministru, miniştrii şi alte persoane ce, prin competenţă şi dedicaţiune, pot deveni barosane. Doar înghesuială mare. Rezultat: zero!

Să ne oprim aici!

N-am devenit regalist, aşa că, pentru toţi detractorii anunţ: rămân republican! Dar nu pot să nu recunosc că, într-o anume privinţă (singura, de altfel) această formă de guvernământ avea o calitate: pregătea viitorul. Altfel spus, preocupările odraslelor erau canalizate pe culoarele puterii. Ani şi ani de zile, prinţii era şcoliţi în aşa fel încât, la încoronare să nu se trezească dintr-un vis frumos şi adolescentin şi să cadă în negura tartarului vieţii cotidiene. Acolo, unde, milioane de oameni depind de ce spui, faci, dregi…

În treacăt fie spus, Margareta de România (că Elveţia nu dă asemenea drepturi şi nici Hohenzollernii nu vor să audă de această ramură a neamului), Margareta aşadar poate rămâne custode. Nicidecum regină!

Părerea mea.

Da’ se poate?! Cum părerea mea nu contează prea mult în mersul acestei lumi, spun doar că Margareta noastră este tot atât de nepregătită pentru a conduce Ţărişoara, ca şi… Oprah.

Oprah Winfrey vrea să (mai) facă un Show. Şi să candideze la preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Nu se poate? Ba da. Nu e cu nimic mai rea decât The Apprentice / Ucenicul Donald Trump. Sau, mai exact, nu e cu nimic mai pregătită decât actualul preşedinte. Fiecare şi-a făcut făcutele, s-a ocupat de câte ceva, a avut succes şi hopa!

La Casa Albă! Republicanii de peste Ocean or fi apreciat succesul în afaceri al colegului lor Trump, sau alegerea nevestei, mai ştii! Democraţii însă se dau în vânt după gargara televisistei multimilionare. Şi o vor cu fundul pe butonul nuclear (mai mare decât a lui Kim Jong-un, nu?)

Râdem şi glumim, dar nu-i râsul nostru!

Omenirea e în căutare de conducători. Şi asta nu de ieri, de azi. Democraţia a devenit atât de permisivă, încât te poţi trezi cu un preşedinte ales majoritar de analfabeţi, boschetari, beţivi cronici, sau devianţi sexual. Sau ajung în fruntea treburilor din interiorul şi exteriorul unor ţări tot felul de papagali, gata să jure că vor binele poporului, dar să nu aibă nici un fel de respect pentru vecini, spre exemplu. Ceea ce, cu siguranţă, va dăuna propriului popor.

Putem pregăti, din timp, preşedinţi?

Nu. Pentru că de la acel nefericit „fiecare soldat are în raniţă bastonul de general” tot… lipitorul de afişe poate purcede la cârma cârmelor. Aşa se ajunge la combinaţiunea – rege, preşedinte – permutată de la publicitatea (româno-engleză) de pe meridiane: Bobolul meu! Me too.

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Nici la „Mica publicitate”…

  1. nuț

    Astăzi, puteți înlocui președintele și parlamentul, cu oameni de pe stradă (eu i-aș lua de prin biserici), pentru a forma un sfat al bătrânilor, condus de cel mai înțelept dintre ei. Pariez, deși nu am cum câștiga, că rezultatele ar fi net superioare față de ce avem acum.
    Cu mult mai importante decât experiență și aceea discutabilă, a unor lichele, sunt bunul simț și dragostea de neam ale unora neșcoliți în ale politicii.
    Islandezii au făcut așa în 2011 și au ieșit foarte bine. Avem noi simțul lor civic?