Naşterea lui Iisus, cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omenirii

Fără Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o prăznuim, nu ar fi fost Învierea Lui mereu actualizată şi deopotrivă învierea noastră promisă şi în care nădăjduim, că El este Adevărul. Naşterea Domnului Hristos este un eveniment istoric, confirmat de cei patru sfinţi evanghelişti, Matei, Marcu, Luca şi Ioan, care scot în evidenţă faptul că El, Iisus Hristos, a fost o personalitate istorică, iar nu una fictivă, o plăsmuire a minţii omeneşti. Naşterea Mântuitorului Hristos este cel mai mare eveniment din istoria omenirii şi a avut loc în urmă cu peste 2000 de ani, într-o peşteră din Bethleem, spre sfârşitul domniei infamului Irod, guvernatorul Iudeii, iar la Roma domnea Augustus. Evanghelistul Matei consemnează naşterea lui Iisus, amintind de moartea lui Irod Idumeul, care potrivit istoricului Iosif Flaviu aceasta ar fi avut loc în preajma unei eclipse, fixată de astrologi la data de 12 martie a anului 4 înainte de Hristos. E adevărat că Sfânta Scriptură nu menţionează data la care s-a născut Domnul Hristos, dar naşterea Lui trebuie actualizată mereu şi nu raportată la trecut, iar celebrarea acestui eveniment nu trebuie condiţionată de o dată din calendar, căci „Iisus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veac”. Hristos bate în fiecare zi la uşa inimilor noastre şi se naşte în fiecare dintre noi care răspundem chemării Lui, făcându-ne peşteră a iubirii, în virtutea căreia El s-a coborât la noi ca să ne ridice.
Crăciunul înseamnă bucurie, iar bucuria Crăciunului are înainte de toate un sens soteriologic, înţelegând prin aceasta că Hristos a venit în lume, „la plinirea vremii” (cum spune Sf. Ap. Pavel în Epistola către Galateni 4,4), făcându-Se întru totul asemenea nouă, dar afară de păcat, în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al întregii lumi, căci prin naştere, El „S-a făcut începătura mântuirii noastre”, aşa cum scrie Sf. Ioan Gură de Aur. Crăciunul trebuie să fie manifestarea în mod dezinteresat a dragostei între oameni, exprimată prin gestul de a face cadouri.
Crăciunul trebuie să fie în inimile tuturor, care se deschid larg pentru a-i oferi Fecioarei Maria locul în care să ni-l dăruiască pe Cel necuprins, o sărbătoare a nădejdii, a dragostei şi a jertfei faţă de semenii noştri, căci jertfa lui Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru această lume începe din momentul naşterii Sale. Iar El nu S-a născut pentru Sine, ci pentru noi şi a noastră mânturie. Nici noi nu ne naştem pentru noi, ci unii altora, ca jertfe.
Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este renaşterea noastră şi încă un prilej de a ne dezbrăca de vechiul Adam, cel căzut în păcat, şi de a ne îmbrăca, aşa cum ne sfătuieşte Sf. Ap. Pavel, în noul Adam. Prin naştere, Hristos se facem om fără a înceta de a mai fi ceea ce este, adică Dumnezeu, şi ne cheamă să devenim ceea ce este El. Căci El, subiectul divin de puritate absolută, S-a făcut subiectul uman, ca şi noi să devenim sfinţi. Împodobirea bradului să fie şi împodobirea sufletului nostru cu bucuria de a dărui şi a oferi iubire şi din iubire.

Cristian FOCŞANU

Articole din aceeasi categorie