Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Vernisaj Mirela Ungureanu

6 septembrie – 24 septembrie 2017

Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 6 septembrie, ora 18, în sălile de expoziţii ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 30, în prezenţa managerului Muzeului de Artă, dr. Lucian Nastasă Kovács, a pictoriţei Mirela Ungureanu şi a comisarului expoziţiei, dr. Ioana Filipescu.

„Ceea ce dă, dincolo de titlu – Après nous, le déluge? – şi la un meta-nivel artistic, unitate ideatică expoziţiei Mirelei Ungureanu este peisajul. Pentru că estetica fundamentală pe care o etalează fie picturile, fie desenele expuse, este aceea a peisajului. Simt nevoia să accentuez până la tautologie, îndrăznind să vorbesc despre un peisaj al naturii deoarece artista îl face să fie astfel. Ea estetizează intenţionat naturalul, printr-un fel de senzualitate şi astfel dă o calitatea erotică peisajului. La rândul lui, erotismul este trecut în peisaj, este naturalizat prin estomparea identităţilor de gen ori a normativităţii sociale. Tocmai de aceea putem vorbi despre peisaj erotic: pentru că lucrările nu evidenţiază, cum, tradiţional, s-a mai făcut, excesele care transgresează genuri şi interdicţii. Trecând în revistă nuduri şi scene intime de grup, privirea pictorului sau a graficianului le acceptă firescul oricăror practici, adică le observă numai estetic, nu normativ.

E aici o reuşită în a folosi un estetism senzual de genealogie impresionistă, tocmai pentru a lăsa în suspensie tăria unor contradicţii şi posibilul conflict al unor contrarii. Culorile fastuos de senzuale şi liniile clare anunţă cumva sfârşitul, un Sfârşit, aşa cum maxima frumuseţe a florii precedă descompunerea ei. E ambiguitatea fundamentală a frumuseţii – pe de o parte, graţie ei, Dumnezeu ezită să termine cu lumea, dar totuşi, „vremurile sunt aproape”. E ca şi cum peisajul intimităţii umane e pe cale să transgreseze o limită, iar natura în ipostaza peisajului asistă oarecum participativ, prin senzualitate, parcă pregătită să cedeze transgresării.

Dar în aceste condiţii, interogaţia rămâne deschisă. Detaşarea estetică a Mirelei Ungureanu ne permite să interogăm şi să ne interogăm cu detaşare, dar nu cu nepăsare. Peisajul este o meta-alegorie pentru a permite să fie chestionaţi sub aceiaşi perspectivă atât omul, cât şi natura. Cedând excesivei individualizări erotice, omul pare a ieşi din social şi a intra în natură, în vreme ce natura aşteaptă încremenită estetic distrugerea ei dinspre societate. Doar pisicile şi câinii dinspre natură, animăluţele noastre dragi, şi casele ca şi construcţii umane dinspre societate, fac un vag serviciu de mediere între prezenţa naturii în om şi a omului în natură, ca o invocare subtilă a grijii faţă de sine şi faţă de natură”. (Aurel Codoban)

Articole din aceeasi categorie