Munţii noştri sacri … şi munţii de gunoaie

Dinu Mititeanu: Nu se face NIMIC pentru a schimba optica majorităţii populaţiei faţă de mediu

Întâlnirea cu Natura este o întâlnire cu spaţiul sacru de pe Pământ. Puţini oameni percep ca atare o astfel de regulă. Asistăm, pe zi ce trece, la un asalt distructiv asupra Naturii – de la defrişări iresponsabile, cruzimi medievale asupra animalelor sălbatice, până la mormanele de gunoaie pe care personaje rupte de civilizaţie, fără bun simţ, le lasă în urma lor. Omul needucat intervine grosolan, primitiv, devastator, în natură, în timp ce omul instruit păşeşte cu sfială pe drumuri de munte, pe firul unei ape, spre inima fantasticului, spre inima Naturii pe care o admiră şi respectă.

Încă din primii ani de după Marea Unire, universitarii clujeni s-au gândit să atragă studenţii şi nu numai la activităţi în aer liber, la cunoaşterea frumuseţilor munţilor noştri, a tradiţiilor din satele de munte. Apelul din 1921 pentru înfiinţarea Asociaţiei Turistice “Frăţia Munteană” a fost semnat de 23 de persoane, printre care 16 profesori universitari şi scriitori: Emil Racoviţă, Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga, Emil Haţieganu, Iuliu Moldovan, Valeriu Puşcariu, Leon Daniello, Titus Vasiliu, Rubin Popa, Ionel Pop… Au efectuat sute de drumeţii, au marcat sute de kilometri de poteci, au finanţat şi construit cabane, numite atunci “case de adăpost”: Muntele Băişorii, Scărişoara, Vlădeasa. Activitatea susţinută a continuat şi în refugiul la Sibiu, de când o potecă mult îndrăgită din zona Păltiniş poartă şi azi numele de “drumul studenţilor”. În toamna anului 1971 la Cluj, în cadrul renumitului Club Sportiv U-Cluj a luat fiinţă şi o secţie de alpinism. Unul dintre fondatori şi instructori era Dinu Mititeanu, pe atunci asistent la Facultatea de Medicină. El este acum preşedintele onorific al Secţiei Universitare Cluj a Clubului Alpin Român, secţie înfiinţată în 2005, care a crescut de la nouă membri fondatori la peste 200.

Într-un dialog despre munte cu Dinu Mititeanu – acum pensionar – ai sentimentul că discuţi cu un tânăr înţelept, instruit, documentat până în cele mai mici detalii, cumpătat, onest, mereu ponderat, de un bun gust remarcabil. Nimic din ţinuta sa fizică şi vestimentară nu trădează vârsta, căci umblă mult pe munte, în toate anotimpurile. Marlene Mititeanu, medic stomatolog, face întotdeauna echipă cu partenerul ei de viaţă în ascensiunile pe crestele montane ale Carpaţilor şi Alpilor.

De ani de zile, în presa scrisă, la radio sau TV, pe internet, în expuneri însoţite de excelente proiecţii de imagini din munţi, ei fac o caldă pledoarie pentru mersul pe munte, pentru a-l aborda cu respect şi prudenţă, pentru a-i respecta frumuseţea şi curăţenia.

Dinu şi Marlene Mititeanu deplâng „lipsa civilizaţiei şi a educaţiei pentru munte, cu care te întâlneşti, la tot pasul, în România”.

„Munţii de gunoaie sau muzica dată la maximum în cele mai pitoreşti locuri, aşa-zişii iubitori de natură care preferă să „savureze” muntele motorizat, în ATV-uri sau pe motociclete enduro, şi care, pe vârf de munte, distrug muzica vântului sau liniştea, care e cea mai dorită melodie” explică Dinu Mititeanu. El consideră că “educaţia pe care o fac, pe cont propriu, unii părinţi, care îşi duc, de mici, copiii pe munte, echipaţi cu bocanci şi cu rucsac în spate, e dătătoare de speranţe. Dar aceştia sunt, deocamdată, o firavă minoritate”. Mergem pe munte “dintr-o nevoie a sufletului, pentru a admira împărăţia de linişte şi frumuseţe”, arată universitarul clujean.

Montaniarzii Dinu şi Marlene Mititeanu organizează, în cadrul Secţiei Universitare Cluj a Clubului Alpin Român acţiuni cu tinerii menite să îi înveţe să iubească şi să respecte Muntele, mediul înconjurător, fauna şi flora.

„Se discută acum de către iubitorii de munte despre impactul asfaltării şoselei Sebeş-Novaci- Transalpina. Când, în urmă cu ani, s-au mai anunţat proiecte de telecabine şi telegondole spre Dochia, Vârful Omu, transalpine, etc. şi mi-am exprimat dezacordul, unii colegi de listă mi-au replicat că sunt retrograd, că sunt împotriva dezvoltării «bazei materiale a turismului». Şi mi s-a exemplificat cu şoselele şi transportul pe cablu din Elveţia, Austria, Dolomiţi… Ştiu cum e acolo, am fost de multe ori. Dar am susţinut şi susţin şi acum că ar trebui ca MAI ÎNTÂI să educăm populaţia să aibă o atitudine faţă de munte şi natură cum au elveţienii şi alţi europeni şi ABIA APOI să le facilităm românilor accesul spre creste. Asta vreau ! Dar la asta nu se gândeşte niciun preşedinte de consiliu judeţean, niciun ministru al Turismului, niciun investitor în turism. Aici e problema ! Nu se face NIMIC pentru a schimba optica majorităţii populaţiei faţă de mediu. Toti vor doar să câştige clienţi şi bani, nu să apere mediul.

Am vrut să public eu astfel de articole cu astfel de imagini în reviste de munte (care de fapt nu-s citite de agresorii muntelui !). Am fost refuzat. Mi s-au cenzurat uneori şi singurele fraze “prea agresive” la adresa românilor care ies la iarbă verde şi care consideră poienile, pădurea, drept gropi de gunoaie. Mi s-a spus că trebuie să arătăm Frumosul, că în acest fel oamenii îşi vor da singuri seama că muntele, peisajul nu trebuie pângărite. Sfântă naivitate ! Sunt foarte sceptic! Nu vor face românii ce au făcut estonienii. Ar fi trebuit începută o campanie agresivă a imaginii României plină de gunoaie. Să fie arătate mereu, la toate televiziunile, imagini cu munţii de gunoaie din locurile de picnic, pe pe marginea şoselelor, de pe malurile râurilor, din marginea satelor, de pe potecile de munte, de pe malul lacurilor, din lacuri. Să fie filmaţi cu camere ascunse indivizi care fac asta şi arătaţi la TV. Să fie arătaţi jandarmi montani şi gărzi de mediu care aplică amenzi. Să fie redate articole din ziare străine şi imagini arătate la televiziuni străine despre gunoaiele din România. Cum să se rezolve într-o zi o problemă gravă dacă mulţi români nici măcar nu ştiu că ea există ? Nu ştiu că gunoaiele din natură sunt deja o problemă naţională, nu e doar o invenţie a unor ecologişti fanatici !”, avertizează Dinu Mititeanu.

Referindu-se la ziua din luna septembrie, când se mimează o “curaţenie generală” de gunoaiele aruncate peste tot, profesorul Dinu Mititeanu a subliniat că fără o schimbare a mentalităţii şi atitudinii administraţiei şi populaţiei în scurt timp suntem iarăşi invadaţi de gunoaie. „Aşa s-a întâmplat în multe zone curăţate de gunoaie (nu “ecologizate”- termen aiuristic) cu copii sau voluntari: Gura Dihamului, Valea Bârsei, spre Şapte Scări, Pădurea Băneasa, Platoul Bucegilor, etc. Se vede din multiple domenii că suntem tot mai departe de Europa, că redevenim tot mai balcanici, mai indolenţi, mai nesimţiţi… Şi ca răul să fie complet, avem tot mai mulţi nesimţiţi aroganţi şi agresivi, prin nefasta combinaţie subcultură + bani.

Din păcate, găsim gunoaie în munţi şi în locuri în care se ajunge doar cu rucsacul în spinare. (Călcescu, Căltun, Bucura…). Acolo unde se ajunge cu maşina, cantitatea de gunoaie creşte. Fiecare român consideră şi acum că muntele e al statului, nu e al lui, nu e al nostru. A lui e maşina cu care a venit la munte. Când l-am întrebat pe un picnicar de ce nu îşi pune gunoaiele ( nu erau multe) într-o pungă şi în maşină să le ducă la oraş, la tomberon, mi-a replicat : “eu am strâns cureaua să-mi cumpăr maşină pentru a merge cu ea unde vreau, nu să car gunoaie cu ea”, a relatat Dinu Mititeanu, pentru cotidianul Făclia.

***

Azi, românul nu mai este frate cu Codrul. În trecut, ni se spunea, la şcoală, că Natura, Muntele, Pădurea sunt în acord cu datele eternului, sunt un prezent arhaic, locuri ale misterului, ale tainei, că „lumea de dincolo” este ocrotită de spiritul codrului.

„Codrule, Măria Ta/ Lasă-mă la umbra Ta/ Că nimica n-oi strica”… (Eminescu)

 

Aderarea la UE a deschis graniţele şi pentru deşeurile din alte ţări, mai ales din Italia.

Legislatia românească şi a Uniunii Europene interzic importul de deşeuri care să ajungă în gropi de gunoi. Totuşi, anual, în România au intrat, ilegal, tone de gunoaie din afara ţării. Au fost depozitate în gropi, fără nicio garanţie cu privire la ceea ce conţin.

În 2017, au fost împiedicate să intre în ţară 16 tiruri cu deşeuri din Austria, Germania şi Ungaria. În acte se preciza că ar fi vorba despre deşeuri verzi, în containere erau însă deşeuri reziduale mixte, care urmau să fie descărcate în judeţul Hunedoara şi în Ilfov.

Potrivit unor informaţii date publicităţii, în 2012 au intrat în România 2,23 milioane de tone de deşeuri, comparativ cu anul precedent, când “importurile” au totalizat „numai” 850.000 de tone. Aceste deşeuri ar fi, se spune, destinate industriei cimentului care le foloseşte drept combustibil sau materii ce intră în componenţa cimentului.

Ţara noastră continuă să importe cantităţi importante de deşeuri menajere cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM).

Carmen FĂRCAȘIU

Articole din aceeasi categorie