Scrisori, timbre și alte nimicuri…

Absolut întâmplător, în cutia mea de vechituri am dat, recent, de o scrisoare. Da, de o scrisoare adevărată, într-un plic mare și alb, cu timbre de un leu lipite pe el, și primită acum vreo 30 de ani. Am deschis-o înfrigurat, ca pe vremuri, deși știam ce conține. M-am așezat și am recitit-o ca pe cea mai dragă carte, pentru că, da, era scrisă de mână. Un scris minunat, cu litere frumos rotunjite ce făceau ca și cuvintele să-mi danseze lasciv în fața ochilor.

M-am întors, practic, în timp. Da, erau vremuri în care comunicam unii cu ceilalți într-un mod care astăzi pare ridicol și rudimentar. Nu existau telefoane mobile, nici internet și nici rețele sociale, iar noi ne petreceau timpul discutand față în față, scriind scrisori sau vorbind la telefonul fix. Era, din acest punct de vedere, o perioadă ce acum îmi pare cu adevărat romantică, idilică. Sigur, erau probleme și limitări, scrisorile făceau două-trei zile pe drum, telefoanele nu funcționau mereu, iar distanțele erau mereu lungi între prieteni și familie. Dar era frumos și reacționam în starea noastră pură, umană.

Astăzi, însă, modul nostru de a comunica a fost profund afectat de tehnologie, și te întrebi dacă această schimbare a fost benefică sau nu, dacă există vreun echilibru între avantajele acesteia și nevoia noastră de a comunica cu alții într-un mod autentic și uman. Eu o spun clar și răspicat că nu.

Viața noastră a fost invadată de gadgeturi. Am uitat să ne distrăm fără ajutorul unui ecran și ne bazăm prea mult pe acesta pentru a ne oferi relaxare. Dispunem de aplicații care ne spun cât de mult și ce să mâncăm sau să dormim. Avem dispozitive care ne monitorizează activitatea fizică și sănătatea. Avem smart home, tablete, ceasuri și telefoane inteligente, extensii ale vieții noastre.

Nu mai scriem scrisori, nu mai citim, nu mai luăm în calcul întânirea față în față cu cei dragi. Ne-am pierdut capacitatea de a gestiona singuri stilul de viață și am ajuns să fim atât de dependenți de aceste dispozitive încât ne simțim incompleți fără ele. Neîndoielnic, beneficii avem, acces rapid la informații așijderea, dar am ajuns sclavii gadgeturilor noastre.

Ne-am transformat în consumatori de informație pasivă, în persoane care așteaptă mură-n gură tot, în loc să citim, în loc să căutăm.Ne-a scăzut brutal capacitatea de a gândi critic, de a fi creativi, iar în ce privește comunicarea suntem doar niște roboței. Da, paradoxal, suntem mai conectați cu ce se întâmplă în lume, păstrăm legătura cu cei dragi mult mai ușor, dar comunicarea digitală duce la erori grave de înțelegere, este rece și distruge fermecătorul limbaj al corpului.

Ne-am schimbat modul în care ne petrecem timpul liber și capacitatea de a ne distra în mod natural. În loc să ne bucurăm de plimbări, de discuții cu prietenii și de lucrurile care ne făceau plăcere, astăzi tovarășul nostru este telefonul, iar universul nostru nu trece de ecranul în care ni s-au împlântat ochii.

Am devenit mai puțin, sau chiar deloc, empatici și mai puțin conectați la sufletele din jurul nostru. În loc să ne aplecăm asupra nevoilor și emoțiilor celor dragi, suntem preocupați mai degrabă să ne atingem propriile nevoi și să ne satisfacem propriile plăceri.

Am devenit doar o versiune amărâtă a noastră, mai pasivă și mai dependentă de tehnologie, și, da, există riscul mare ca, după ce am devenit sclavii acesteia, să ne transformăm noi înșine în gadgeturi. Să pierdem două chestiuni absolut esențiale și care ne defineau ca specie: autonomia și libertatea de a alege.

Viața fără un smartphone, fără ceasul de la mână sau fără internet, pare acum aproape imposibilă. Suntem mai conectați, mai informați și mai capabili să facem lucrurile mai rapid și mai eficient. Dar am ajuns dependenți de toate astea, suntem pierduți când nu avem acces la tehnologie și nu suntem mereu conectați la internet și la rețelele sociale. Și așa, dependența asta ne-a afectat sănătatea mentală și fizică. Am devenit mai stresați, mai anxioși și fără putință de a ne mai concentra la ceva din cauza mesajelor sau a notificărilor.
Accept tehnologia, iau ce e bun din ea, dar mă voi lupta să nu devin sclavul ei. Cum? O să citesc cărți, o să-mi vizitez sora și nepoții, o să ies la bere cu prietenii, și poate o să scriu, de mână, o scrisoare. Chiar, cât mai costă un timbru?

Sandu MUREȘAN

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut