MOCĂNIŢA SE ÎNTOARCE ÎN LUNCA ARIEŞULUI!

Se poate spune că, de Crăciun, la Vidolm, la 30 km de Turda, am avut gura aurită!

Am scris atunci că e musai ca mocăniţa  să fie repusă în circulaţie, în beneficiul oamenilor şi turismului din zonă.

Ioan Bozdog, domnul Nelu, gazda mea de la Vidolm, noua gură de rai a turismului românesc, m-a sunat, zilele trecute, să-mi spună că s-au reluat lucrările de refacere a căii ferate care urmează să urce şi să coboare din nou munţii.

“Ieri, dragă Luci, în prima zi de lucru pe şantierul mocăniţei, te-am pomenit. I-am spus şefului de lucrări că a fost un ziarist de la Constanţa la mine, care a pus pariu că mocăniţa se întoarce în Lunca Arieşului şi în  celelalte destinaţii din zonă!”

Sigur, a fost o intuiţie personală, ca multe altele din activitatea mea. Bazată, desigur, pe realitatea fără cuvinte, în sensul de admiraţie totală faţă de ceea ce noi numim simplu frumuseţile naturii.

E şi păcat ca în zonă să nu fie reluată tradiţia veche a mocăniţei, care are toate şansele să redevină, aşa cum se întâmplă în Bucovina sau Maramureş, pe Valea Vaserului,  principala atracţie în regiune.

Am simţit în glasul domnului Nelu o bucurie imensă, chiar dacă mocăniţa o să treacă, la doar câţiva kilometri de  cabanele sale…

“Noi visam ca la Vidolm să inaugurăm un nou nod de cale ferată forestieră şi turistică, dar poate mai târziu, când mocăniţa îşi va relua locul în peisaj. Deocamdată, e bine că, dacă tot nu facem prea multe investiţii în turism, măcar reinventăm roata…”

Din nefericire, de-a lungul anilor, au fost îngropate de tot felul de diletanţi diverse obiective turistice, obiceiuri şi tradiţii care au adus faima unor aşezări, inclusiv din Ţara Moţilor!

Revin în actualitate. Suntem în faza defrişărilor pentru reconstrucţia căii ferate, dar  mocăniţa se pregăteşte deja de drum.

Peste aproximativ trei luni, poate chiar mai puţin, vom auzi din nou pufăitul locomotivei, în tentativa sa de  a urca muntele până la ultima gară.

Despre domnul Nelu.

Pâinea lui Dumnezeu ia diverse forme, inclusiv după sufletul omului. E caldă, pufoasă, bună, hrănitoare şi ţine tuturor  de foame!

Cu pâinea lui Dumnezeu, bună la gust şi săţioasă, hrăneşti o droaie de copii, un călător ostenit, un câine, mai multe suflete rătăcite…

Domnul Nelu, de la Vidolm, e făcut din acelaşi aluat. Sufletul lui bun e ca o pâine din care se hrănesc toţi cei din jurul său…

Cei care  îmi citesc rândurile, îşi amintesc de pensiunea superbă a domnului Nelu, de la Vidolm, unde am poposit, de Crăciun, pentru prima oară în viaţa mea.

Un om deosebit, simplu, dar sclipitor la minte şi priceput la toate celea, care a demonstrat că se poate face turism şi din… piatră seacă, mai bine chiar decât grecii sau bulgarii…

Cu atât mai mult, acolo, adică la Vidolm şi în Ţara Moţilor, în general, unde natura a fost generoasă cu munţii şi apele, cu peisaje, în general, de o frumuseţe   greu de imaginat.

Repet ideea pe care am lansat-o în primul meu reportaj.

La Vidolm, munţii, cu pădurile lor cu tot, nu au fost aruncaţi la întâmplare. E mâna lui Dumnezeu!

Se poate vorbi despre o geometrie a formelor care permite amplasarea unor construcţii de mare utilitate. Cu decorul de care dispunem, ar trebui să fim pe primele locuri în lume la turism!

La Vidolm, până de  curând, o aşezare vizibilă doar pe o bornă kilometrică, utilă în felul ei, pentru că  îţi arată că mai ai de parcurs 30 de km până la Turda, am cunoscut un  personaj cu totul şi cu totul special.

Iubitorii de turism şi natură, care au o structură interioară ce le permite să facă diferenţa dintre autentic şi improvizaţie, îi spun “Domnul Nelu”, cunoscut ca  fiind omul care sfinţeşte locul la Vidolm.

Într-un fel, şi lui i se datorează reluarea curselor efectuate cu mocăniţa!

Cu exemplul domnului Nelu în faţă, cineva a priceput, în fine, că aici  există un mare potenţial turistic… Pentru turiştii dornici să trăiască o experienţă benefică, domnul Nelu a construit două vile în mijlocul unui peisaj de-a dreptul superb. Ca să-i meargă bine, le-a botezat,  după datini, cu numele fiicei sale, Bianca-Raluca. Pe scurt, Bia şi Ralu.

Curând, Anna, soţia sa, îi va dărui încă o fetiţă. Cu siguranţă, o nouă cabană va purta şi numele ei…

Deşi a realizat atâtea şi atâtea lucruri frumoase, domnul Nelu visează la ziua când mocăniţa, trenul forestier, îşi va relua cursele de altădată. Prin curtea sa trec o parte din liniile de cale ferată abandonate şi asta îl doare foarte mult, sufleteşte vorbind…

Aşa, cu mocăniţa, câteva destinaţii inedite pentru amatorii de excursii şi drumeţii vor fi mult mai accesibile: Mânăstirile Rimetea şi Poşaga, Cheile Turzii, Huda lui Papară, Gheţarul de la Scărişoara, Turda şi nu numai.

De pe versanţii stâncoşi şi peisajele încântătoare se aude deja mersul luneş, de ardelean neaoş, al ghezăşului. Mic da’ hââââ!

Răspunde ecoul: Uuuuuuu! Uuuuuuu!

LUCIAN CRISTEA

Articole din aceeasi categorie