Mitropolitul Andrei Andreicuţ: Biserica Ortodoxă nu a fost niciodată de acord cu incinerarea defuncţilor

Biserica Ortodoxă nu este de acord şi nu a fost niciodată de acord cu incinerarea defuncţilor, ba chiar a interzis oficierea slujbei religioase pentru persoanele care sînt incinerate – spune mitropolitul Andrei Andreicuţ.

„Conform tradiţiei noastre creştine, ba chiar şi iudaice şi musulmane, morţii se înhumează şi nu se ard. Incinerarea este o practică de sorginte păgînă sau hinduistă. La începuturi, Biserica s-a confruntat cu practica greco-romană, care presupunea incinerarea morţilor, şi a biruit-o. Doar odată cu secularizarea şi cu îndepărtarea societăţii Occidentale de Biserică, practica incinerării a reapărut, în veacul al XIX-lea: întîi discret, în Statele Unite, apoi în ţările din Nordul Europei şi în Marea Britanie. S-a încercat, din motive ideologice, introducerea incinerării în Uniunea Sovietică, regimul ateu de acolo vrînd să sublinieze faptul că, odată cu moartea, totul s-a terminat, inclusiv rămăşiţele pămînteşti trebuie făcute să dispară. Biserica Creştină în general, şi cea Ortodoxă, în special, n-au fost de acord niciodată cu incinerarea defuncţilor”- spune mitropoliutul Clujului.

Într-o declaraţie transmisă presei, mitropolitul Andrei Andreicuţ aminteşte că, de-a lungul timpului, Biserica Ortodoxă Română a luat poziţie în mai multe rînduri împotriva incinerării.

„Pravila de la Govora, care apărea în anul 1641 spunea în glava 378: „Să nu se ardă trupurile!” În 1923, Asociaţia generală a clericilor se opunea construirii crematoriului din Bucureşti. În 1928 Sfîntul Sinod hotăra: preoţii să-i prevină pe credincioşi că, dacă cineva este incinerat, Biserica îi refuză orice serviciu religios; înainte de a oficia slujba înmormîntării, preoţii îi vor întreba pe membrii familiei în care cimitir va fi înmormîntat defunctul; celor care au fost incineraţi sau urmează să fie incineraţi li se va refuza slujba înmormîntării. În 1933 Sfîntul Sinod a emis o Pastorală în care li se atrăgea preoţilor atenţia că, dacă vor oficia slujba înmormîntării pentru cei ce urmează să fie incineraţi, vor fi deferiţi judecăţii Consistoriului disciplinar. După 1989 Sfîntul Sinod a mai abordat acest subiect, în legătură cu unii preoţi indisciplinaţi care oficiau servicii religioase la crematoriul Cenuşa din Bucureşti, rămînînd pe poziţia hotărîrilor amintite” – aminteşte mitropolitul Clujului.

Potrivit mitropolitului Andrei Andreicuţ, practica incinerării este respinsă de Biserică pentru a respecta cuvîntul lui Dumnezeu, preluat şi de slujba înmormîntării şi de cea a parastasului – „pămînt eşti şi în pămînt te vei întoarce” (Facere 3, 19). De asemeni, spune mitropolitul, înmormîntarea „mărturiseşte atît stricăciunea, cît şi preamărirea şi învierea trupurilor”, pe cînd incinerarea „este o contramărturie pentru amîndouă”, sugerînd că „nu este nici stricăciune a trupurilor, nici înviere a lor”. Apoi, „ca şi grîul, trupurile sînt puse în pămînt pentru a renaşte la o altă modalitate de existenţă”.

„Înmormîntarea Domnului Hristos şi Învierea Sa din morţi au pentru creştini o valoare arhetipală. (…) Sufletul îţi cere să ai un mormînt al celor plecaţi, lîngă care să te reculegi, să pui o floare, să-ţi dai seama că faci parte dintr-un şir nesfîrşit de oameni minunaţi care-ţi dau încredinţarea că nu eşti suspendat într-un vid, ci faci parte dintr-un neam” – arată, în aceeaşi declaraţie de presă, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, ÎPS Andrei Andreicuţ.

M. T.

Articole din aceeasi categorie