Meciul de ping-pong al declaraţiilor

Numai astăzi nu e duminică, 29 aprilie, ziua de după sâmbătă şi dinaintea celei de luni, ziua meciului FCSB – CFR Cluj, care pentru noi, iubitorii autoproclamatului sport rege, are iz de Champions League, pentru că miza e titlul de campion în Liga 1. Scriam zilele trecute, în pagina de Sport, că această veritabilă finală a campionatului, a început în afara dreptunghiului verde, fără obiectul muncii, adică mingea, şi fără seminţe, ci cu tradiţionalul război al declaraţiilor, întreţinut la foc mic de oficialii celor două combatante, care, având limbile ascuţite, nu se menajează deloc, ci îşi dau la gioale într-un „meci” în care prima şi singura regulă spune că nu există reguli. În caz contrar n-am mai recunoaşte mireasma de picioare nespălate de-o lună pe care o emană fotbalul autohton, care recent l-a confirmat ca păstor pe out-sider-ul Răzvan Burleanu. Cei care s-au angajat să întreţină acest război al declaraţiilor sunt Mihai Stoica şi Dan Petrescu. Cei doi îşi fac…declaraţii de dragoste într-un veritabil meci de ping-pong.

Ştim despre domnul Stoica că e slobod la gură, ironic şi arogant, că înţeapă ori de câte ori i se iveşte ocazia şi că scuipă venin. Adecă are toate „calităţile” individului de succes pe care, din păcate, îl propune acest secol perturbat şi perturbant. Deşi a jucat ani buni în „Premier League” şi a câştigat trofee, bani şi respectul englezilor, Dan Petrescu a părăsit Insula fără să-şi fi însuşit şi din obiceiurile locale. Mister Petrescu e departe de a avea eticheta unui dandy britanic pur sânge, din moment ce la fiecare meci vine îmbrăcat într-un trening ce pare achiziţionat de pe taraba Oserului. Ce să mai vorbim de comportament. Dan Petrescu a fost un jucător excepţional, unul din marii fundaşi pe care i-a avut fotbalul mondial de-a lungul timpului. Îmi ridic pălăria în faţa jucătorului Dan Petrescu, dar mi-o aşez la loc când vine vorba de comportament. Dan Petrescu nu e un gentleman, un well-bred, un manierat, ci se manifestă ca un posedat, care ar avea nevoie să fie exorcizat de o armată de preoţi.

Revenind, primul dintre cei doi cocoşi care a intrat cu pintenul înainte a fost oficialul liderului, însă antrenorul principal al feroviarilor n-a rămas dator şi a avut grijă să-l urzice pe cel pe care l-a crescut la sân pe vremea când figurau pe statul de plată al defunctei Unirea Urziceni. Războiul e clasic, nu iasă din tipare şi pare chiar banal, ca să nu zic teatral. Doi saltimbanci, unul mai vocal decât celălalt, se fac de râs prin intermediul mass-media, care profită şi se hrăneşte. Pentru cei de la Bucureşti o fi o pâine bună de mâncat, dar personal nu mă stârneşte. E adevărat că nu mă surprinde deloc atitudinea lui Mihai Stoica, o prezenţă obişnuită acolo unde ai nevoie de o mască de gaz. Şi Stoica trage la scandal ca musca la rahat şi precum aceasta din urmă se hrăneşte din şi cu gunoi, tot astfel şi personajul în cauză, precum zburătoarele din familia calliphoridae îşi extrage energia din tărăboi, ca să nu zic din duhoare. Ceea ce mă surprinde este feed-back-ul lui Dan Petrescu, de la care te-ai aştepta, după anii trăiţi în ţara fair-play-ului, adică în Anglia, să nu se angreneze într-un astfel dialog. Dar se angajează şi acest lucru cu siguranţă nu-i face cinste.

Lolek şi Bolek ai fotbalului românesc, „fraţii” Mihai Stoica şi Dan Petrescu se ceartă şi se împacă, îşi fac complimente şi în aceeaşi măsură se cravaşează reciproc, dar fără cei doi fotbalul românesc cel oropsit ar fi cu siguranţă dacă nu mai sărac, atunci lipsit de culoare. Dacă nu ar fi existat această „conversaţie” între Mihai Stoica şi Dan Petrescu, n-am fi intrat aşa cum se cuvine în atmosfera tensionată a meciului de duminică, care promite să fie la fel de suculent.

Cristian FOCŞANU

Articole din aceeasi categorie

One Response to Meciul de ping-pong al declaraţiilor

  1. Aiurel

    IESE (nu „iasă”!): eu ies, tu ieși, el iese, noi ieșim, voi ieșiți, ei ies. Doar conjunctivul este la persoana a III-a singular și plural (el/ea/ei/ele) să iasă.