Mai presus de lege

Independenţa Justiţiei…
Frumoasă sintagmă. Şi, se pare, în perfectă concordanţă cu vremurile moderne. Ar trebui să existe o singură corecţie în toată povestea asta înduioşătoare: răspunderea. În cazul greşelilor, judecătorul, procurorul şi avocatul ar trebui să plătească. Scump. Foarte scump. Şi din poziţia de mărire în care a ajuns, să devină boschetar. Sub oprobriul societăţii. Pentru că, în niciun caz, nu e drept să stea cineva la puşcărie, făr’ de vină, după cum nu e drept să boţeşti imaginea cuiva numai pentru că ai o suspiciune, fără dovezi, sau, mai rău, pentru că cineva din umbră ţi-a pus gând rău şi, tu, Justiţie te conformezi şi dai curs unor vini imaginare.
Pe de altă parte, ar trebui recunoscut prin lege că reprezentanţii justiţie sunt singurii care stabilesc vinovăţii. Nici un fel de imunitate nu poate fi atribuită unui grup de… civili, care-şi apără doar interesele.
Fapta e faptă. Iar (răs)plata ar trebui să fie pe măsură. De către cei care poartă, cu tot respect de sine şi faţă de alţii, roba. Sunt multe lucruri care ar trebui atribuite Justiţiei. Dăruirea, spre exemplu. Pe lângă o excelentă pregătire juridică şi experienţă de viaţă, justiţiarii ar trebui să-şi iubească meseria. Să le pese. De ei şi de semeni.
Sigur că, dacă ar fi fost aşa, s-ar fi salvat multe din jaful sistematic asupra bogăţiilor de orice fel din ţară. Oameni şi lucruri, deopotrivă..
Trebuie să fim de acord că Justiţia în care procurorii şi judecătorii stabilesc una, iar interesele de partid, spre exemplu, sau cele particulare, individuale, cu totul altceva e doar un trist simulacru.
Constat că, în multe cazuri avem cel puţin două feluri de justiţie. Una se referă la nepăsarea faţă de omul de rând. E judecat superficial, cu probe neconcludente şi cu pedeapsă dată din „vârful buzelor”. Al doilea calup se referă la politicieni şi bogătani. În aceste cazuri, de cele mai multe ori, justiţia spune una, iar „apărătorii civili” alta. Ce fel de rezolvare e aceea în care un ins e găsit cu matrapazlâcuri, e eliminat dintr-un sistem şi reprimit imediat într-altul, poate mai bun decât primul? Omoară unul un om, pe trecerea de pietoni, dar pentru că e barosan primeşte „ani” cu suspendare, nimeni nu se atinge de permisul de conducere şi, dintr-un post vizibil, primeşte unul şi mai bun, mai bine plătit de cât funcţionarul public de dinainte de eveniment.Şi ar mai fi un aspect: atunci când lucrurile sunt tranşate de alte entităţi decât cele judecătoreşti. Şi, credeţi-mă, nu există lucru mai păgubos decât înlocuirea profesioniştilor din justiţie cu găşti de neaveniţi. Care, indiferent de domeniul în care activează, sunt de-a dreptul incompetenţi, când vine vorba de litera şi spiritul legii.
Teorii.
Dar, după cum se ştie, practica ne omoară. Distruge vieţi. Reputaţii. Şi, până la urmă, încalcă dreptul fiecăruia dintre noi de a fi poziţionat acolo unde merită.
Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Mai presus de lege

  1. Unu'

    Ar fi interesant să elaborați asupra entităților nejudecătorești, a neaveniților care fac și dreg. Un caz concret ar fi bine de analizat, sau măcar de indicat.