Lansare de carte. LITERATURILE ROMÂNE POSTBELICE de Ion Simuţ

Centrul de Cercetări Literare şi Enciclopedice al Facultăţii de Litere (UBB) şi Editura Şcoala Ardeleană vă invită la lansarea volumului „Literaturile române postbelice” de Ion Simuţ (Colecţia Şcoala ardeleană de critică şi istorie literară, 2017). Despre carte şi autor vor vorbi Călin Teutişan şi Cosmin Borza.

Evenimentul va avea loc joi, 18 mai 2017, începând cu ora 16, în Sala D. Popovici a Facultăţii de Litere.

Ion Simuţ (n. 1953), critic şi istoric literar. Volume publicate: Diferenţa specifică, Ed. Dacia, 1982; Incursiuni în literatura actuală, Ed. Cogito, 1994 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1994, pentru critică şi istorie literară; Revizuiri, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995; Confesiunile unui opinioman, Ed. Cogito, 1996; Critica de tranziţie, Ed. Dacia, 1996; Rebreanu dincolo de realism, Biblioteca revistei „Familia”, 1997 – nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor; Arena actualităţii, Ed. Polirom, 2000 – nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor; Augustin Buzura (monografie), Editura Aula, 2001; Liviu Rebreanu (monografie), Editura Aula, 2001; Dumitru Ţepeneag, Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuţ, Ed. Paralela 45, 2003; Reabilitarea ficţiunii, Editura Institutului Cultural Român, 2004 – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca; nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române; Simptomele actualităţii literare, Biblioteca revistei „Familia”, 2007 – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca; Europenitatea romanului românesc contemporan, Editura Universităţii din Oradea, 2008; Liviu Rebreanu şi contradicţiile realismului, Editura Dacia XXI, 2010; Vămile posterităţii. Secvenţe de istorie literară, Editura Academiei Române, 2012 – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca; nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor.

Ediţii îngrijite, antologii şi prefeţe sau postfeţe la volume de Ion Agârbiceanu (1978), Teodor Scorţescu (1982), Octavian Goga (1985), Mihail Sadoveanu (1987, 2016), I. Peltz (1989), George Bacovia (1994), Tudor Arghezi (1994 şi 2004), Mircea Streinul (1995), Liviu Rebreanu (1998 şi 2004), Mircea Nedelciu (1999), Paul Georgescu (1999), Dinu Nicodin (2000), Eugen Uricaru (2002), E. Lovinescu (2003 şi 2006), Alexandru Ecovoiu (2004 şi 2005), Literatura din Basarabia în secolul XX. Romanul, vol. 1-4 (2004), Augustin Buzura (2008 şi 2013), Octavian Paler (2010), Iustin Popfiu (2016).

Colaborator la Dicţionarul scriitorilor români, I-IV, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, Bucureşti, 1995-2002; la Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (aceiaşi coordonatori), Editura Albatros, Bucureşti, 2000 – şi la alte volume colective.

Coordonator de volume colective: Valenţe europene ale literaturii române contemporane, Editura Universităţii din Oradea, 2007; Competiţia ficţiunilor. Investigaţii de critică literară, Biblioteca revistei „Familia”, 2007; Ion Simuţ (coordonator), The European dimension of contemporary romanian literature, Editura Universităţii din Oradea, 2008.

***

Un studiu despre fenomenologia relaţiei dintre scriitorul român şi puterea politică, în perioada postbelică. Reacţiile posibile: oportunism, evazionism, subversivitate, disidenţă-exil, încorporate în patru literaturi paralele, fiecare cu miza ei, fiecare cu personalitatea ei. O poveste abstractă a literaturii române postbelice, proiectată pe un fundal istoric concret. O poveste grevată pe un realism politic şi pe o dramă morală. Drama scriitorului român într-un regim represiv. O poveste scrisă pentru cei care vor să înţeleagă reacţiile literaturii în confruntarea cu instituţiile de constrângere şi control: partidul unic, securitatea şi cenzura. Cine a învins? Au învins instituţiile puterii reale a dictaturii sau a ieşit învingătoare puterea simbolică a literaturii? Dar ce se întâmplă oare cu literatura când piaţa se substituie dictaturii politice? A fost, este sau va fi vreodată literatura perfect liberă? O istorie literară conceptuală, oprită din când în când la interogaţii teoretice, se intersectează cu o istorie literară narativă, bine documentată, spusă pentru toţi cei care vor să-şi amintească, dacă au amintiri, sau, dacă nu au trăit acele vremuri, să-şi închipuie în trezvie cum a fost. O istorie literară care ţine cont de Istorie.

***

Volumul Literaturile române postbelice are la origine ideea celor patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă şi disidentă), enunţată pentru prima dată într-un articol din „România literară”, în 1993, şi dezvoltată în volumul Incursiuni în literatura actuală, apărut în 1994. Toată argumentaţia şi documentarea sunt noi, actualizate la stadiul de acum al interpretărilor critice şi al informaţiilor de istorie literară despre perioada dictaturii postbelice, despre etapele ei şi despre instituţiile ei definitorii (partid unic, Securitate şi cenzură). O carte nouă, axată pe o idee ce a devenit din ce în ce mai cunoscută şi mai răspândită în retrospectiva literaturii române din perioada postbelică, prin conceptele propuse şi prin viziunea care îmbină argumente estetice şi argumente politice. Ion Simuţ

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *