Lansare de carte. “Ca o imensă scenă, Transilvania”. Să ne amintim de profesorul Mircea Zaciu

luni 27 august, 12. 00 * sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor
Astăzi, 27 august 2018, Profesorul MIRCEA ZACIU ar fi împlinit 90 de ani.
Cu acest prilej, sunteţi invitaţi la lansarea celei de-a doua ediţii a cărţii sale „Ca o imensă scenă, Transilvania…” (prefaţa este semnată de prof dr Ion Pop), proiect editorial realizat la iniţiativa lui Radu Zaciu, fiul autorului, apărut sub egida Episcopiei Greco-Catolice din Oradea şi dedicat Centenarului Marii Uniri.
Editura Şcoala Ardeleană deschide cu acest volum Seria de autor Mircea Zaciu.
Invitaţi sunt Irina Petraş, Adrian Popescu, Radu Zaciu, Vasile G. Dâncu.
L – am cunoscut bine pe profesorul Mircea Zaciu. Întâlnirile au fost dese, plăcute toate. Îi aşteptam cărţile, interes constant, fiecare titlu în parte fiind o adevărată provocare spirituală. Mă gândesc acum la Ion Agârbiceanu (1964; reeditată în 1972), Glose, Bivuac, Alte lecturi şi alte zile, Teritorii, Lancea lui Ahile, Clasici şi contemporani,… O menţiune aparte merită Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, al cărui coordonator a fost.
Revin la volumul care va fi lansat luni 27 august şi vă supun atenţiei câteva rânduri scrise de profesorul dr Ion Pop în deschidere sugestiv intitulată “Mircea Zaciu şi ‘Fenomenul transilvan”, “Nu se putea face un gest mai potrivit pentru rememorarea personalităţii marelui dascăl şi prestigiosului critic şi istoric literar Mircea Zaciu (1928-2000) decât reeditarea acestei cărţi masive, cu titlu frumos, parcă şi mai reverberant în anul Centenarului Marii Uniri. La nouă decenii de la naşterea Profesorului, publicul cititor de astăzi poate descoperi ori resuscita din aceste pagini vibrante o figură exemplară de om şi de scriitor. Unul într-adevăr reprezentativ pentru ceea ce s-a tot aproximat ca emblemă a spiritului ardelean, definit şi reamintit ca atare în exegez+a volumului, în formularea rămasă celebră a lui Lucian Blaga: „A fi ardelean înseamnă a duce un gând până la capăt (…) Mircea Zaciu îşi declară încă din primele rânduri apartenenţa, în chipul cel mai profund, la spaţiul ardelean al spiritualităţii româneşti, de care se simte legat „prin ascendenţă şi formaţie” şi în a cărui valoare emblematică crede; nu neapărat întorcându-se spre trecut pentru a-l idealiza şi mitiza – cum se mai întâmplă adesea –, ci încercând să tragă din faptele culturale ale acestui ţinut învăţături pentru vremea noastră: provincia patetică şi gravă a României apare interogată în multiplele ei faţete creatoare pentru a provoca răspunsuri de care avem nevoie acum (…) Majoritatea textelor din această carte sunt, ca atare, nişte portrete critice care, ca într-un muzeu viu, cheamă vecinătăţile „galeriei” pentru a se putea cu adevărat valida şi a-şi transmite întreaga forţă.
Mai mult, uneori sunt menţionate şi circumstanţele în care a fost redactat cutare „portret”, sporindu-se în felul acesta gradul de participare a criticului la „obiect”: regăsirea, la un moment dat, a Sibiului lui Radu Stanca, în care se filmează o scenă de epocă cu un erou costumat în „ţinuta veacului romantic”, e un adaos sugestiv la starea generată de lectura operei, iar altădată o vizită în Apusenii lui Ion Agârbiceanu vine ca o târzie confruntare dintre realitatea textului şi cea… reală, avertizând asupra erorii de a le confunda, însă colorând cu o emoţie nouă imaginea reţinută cândva în operă”.
Trei sunt secţiunile volumului, Semnifcaţii, Figuri şi opere, Alma Mater, fiecare conţinând nume şi lucrări importante ale spiritualităţii noastre.
Voi reveni asupra volumului în ediţia noastră de marţi 28 august.
Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie