LA PLECAREA LUI MITRU …

Nu valorăm în această lume, numai ceea ce vrem să valorăm. Omul este o fiinţă tainică, în dantela sufletului său sunt puteri şi slăbiciuni, urâţenie şi frumuseţe, greu de bănuit şi greu putem alege adevărul adevărat şi la fel de greu putem împărţi dreptatea adevărată.
OMUL, căruia Dumnezeu i-a dat Pământul în stăpânire, neştiutor , tot mai rar îşi dă seama că Tatăl Ceresc, i-a dat ‘’aripi de vultur şi ochi de bufniţă’’ astfel, că numai în nenorocire îşi întăreşte credinţa, îşi ispăşeşte păcatele. În nenorocire ne curăţim gândurile, ne potolim dorinţele şi patimele pământeşti. Mândri şi ţanţoşi trecem prin lume în măreţia propriei noastre nimicnicii, numai în nenorocire ne pierdem mândria şi prea marea încredere în înţelepciunea noastră. Suntem capabili de greşeli mari şi atât de lesnicioasă este calea de a ne ierta propriile greşeli doar când norocul ne petrece… Ce lesne ne credem importanţi, dibaci şi luminaţi când ne aflăm ‘’sus’’ şi când ne închipuim că suntem fericiţi.
Numai nenorocirea, numai neizbânda ne sileşte şi ne constrânge la mărturisiri, că suntem în rătăcire, ceea ce nu-i place mândriei noastre să ştie. Doar atunci începem să vedem cu ochii noştri de bufniţă , să vedem ceva mai limpede, cât am făcut rău şi cât am fi putut să facem bine. Ne mulţumim, prea târziu şi ne amăgim în credinţa că plânsul poate să îndrepte tot ce am făcut strâmb o viaţă.
A PLECAT DUMITRU FĂRCAŞ , a plecat MITRU, magicianul taragotului şi a sunetului, drept respiraţie a sufletului omenesc, a plecat un ARTIST fabulos, care nu semăna decât cu el insuşi, o personalitate, biruitoare care s-a mutat în biruitoarea sa operă şi va trăi în imaginaţia hrănită de amintirea istoriei culturii universale, unde şi-a făcut un loc binecuvântat de tot ce a creat valoros în trei sferturi de veac. Spiritul lui îmi vorbeşte şi mă face să preţuiesc şi să meditez la cuvintele Regelui David : “Şi acum regilor , întelegeţi, învăţaţi voi care judecaţi pământul..’’ vorbe ce îndreptăţesc groaznicul blestem al lui Cristos ‘’ Vai vouă celor ce râdeţi, vai vouă celor sătui’’…
A PLECAT un artist care a demonstrat lumii că arta şi artistul, pot înlătura ceea ce îi desparte pe oameni: deosebirea de limbă, de politică, de religie, de educaţie şi de rasă, numai arta şi artistul pun în valoare tot ceea ce îi uneşte pe oameni: lacrimile, bucuria, tristeţea, fericirea şi spaima, tot ceea ce găzduieşte inima omului. Plecarea lui Mitru în Lumea Spiritelor ar trebui să ne facă să ne gândim măcar câteva secunde la ceea ce numim reconciliere, la un moment de acceptare, sau poate chiar de resemnare, ca să recunoaştem că toate aceste lucruri OMENEŞTI îşi au cauza nu în astrele care ne supun şi ne conduc, ci în noi înşine înlăuntrul nostru, acolo de unde l-am alungat pe Dumnezeu. Dumitru Fărcaş a înţeles că Speranţa Lumii se bazează pe reabilitarea fiinţei umane, a înţeles că numai omul, artistul mare şi responsabil, poate apăra şi cultiva frumosul, arta adevărată şi tot ce poate face ca această lume să nu sfârşească rău.
A PLECAT UN ARTIST, ridicat de glorie şi fericire, pe care a împărţit-o oamenilor, dar şi înjosit de nenorociri din partea celor care nu au putut să-l înţeleagă… Acuma nu mai are alt vrăjmas decât păcatele lui.
A PLECAT UN ARTIST, lasând în urmă păreri de rău, nu numai din partea familiei şi a celor dragi, ci şi din partea lumii, a celor care au avut cinstea să-l cunoască şi să stea în preajma lui, să-I aprecieze omenia, prietenia şi talentul unic, desăvârşit..
Acuma când Mitruţ (Mitruşca, cum zicea Elena), a schimbat Taragotul cu Crucea sunt sigur că va primi răsplata ‘’ celor ce plâng’’ . Primească Tatăl Ceresc jertfa chinurilor sale şi să-l primească în sânul lui Avraam pe Scaunul Patriarhal al marilor lumii al celor aleşi, pe care şi l/a cioplit singur după priceperea celor din Groşi, unde a intrat în viaţă din părinţi binecuvântaţi.
Dorel Vişan

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *