La Ambulanță, „altfel decât în cărți”

În 2016, circa 60% din cele 70 de autosanitare aflate în dotarea Serviciului de Ambulanță Județean (SAJ) Cluj erau cu norma de utilizare depășită. În 2017, situația a rămas aceeași sau, mai bine zis, s-a agravat, având în vedere că, așa ca și peste oameni, a mai trecut un an și peste mașini.

Cu aceste mașini, aceleași!, totuși, în 2017 SAJ Cluj a făcut față la aproape 110.000 de solicitări, dintre care – spune managerul dr. Horia SIMU, 30% au fost urgențe majore. În ce privește personalul insuficient, acesta a fost suplinit, oarecum, de voluntari, studenți la Medicină și elevi ai școlilor postliceale de profil, dornici să învețe.  Și au ce învăța – spune dr. Horia SIMU -, „fiindcă la ambulanță e altfel decât în cărți”.

– A mai trecut un an și la Serviciul de Ambulanță Județean Cluj. Ce a însemnat, în număr de cazuri, anul 2017?

– Până la sfârșitul lunii noiembrie aveam 96.000 de cazuri. La sfârșitul lui decembrie numărul acestora a ajuns la 109.556. Comparativ cu alte județe, suntem, ca și număr de cazuri, pe locul doi, după București-Ilfov. De exemplu, dacă la 1 decembrie noi aveam înregistrate 96.000 de solicitări, județul  Alba avea puțin peste 20.000.

Nu este ceva de mândrie. Avem o medie de 8.700 de solicitări pe lună, cu mici variații. 8.700 de solicitări pe lună înseamnă între 280-300 de solicitări pe zi.

– În 2016, dacă îmi aduc bine aminte, ați avut peste 120.000 de solicitări.

– Întotdeauna sunt mici variații. Sunt perioade când, în ianuarie – februarie, apar virozele respiratorii și este o creștere a numărului de solicitări. În perioada mai – iunie este o scădere a numărului de solicitări, pe urmă este din nou o creștere, probabil și datorită afluxului de turiști la Cluj, cu toate evenimentele mari care au loc în timpul verii – Electric Castle, Untold. Vrând-nevrând, trebuie să recunoaștem că există o populație sezonieră de vreo 100.000 de persoane, care înseamnă studenți, care vin și pleacă, precum și cei care ne vizitează orașul. Să nu uităm apoi aeroportul, care a înregistrat un trafic de aproape 3 milioane de pasageri, și, de asemenea, să nu uităm evenimentele, tot mai multe și mai complexe. Un număr mai mare de persoane înseamnă riscuri mai mari, din punct de vedere medical.

– Ce înseamnă, în kilometri parcurși, cele aproape 110.000 de cazuri înregistrate în 2017 la SAJ Cluj?

– Înseamnă cam 205.000 km pe lună, deci în jur de 2.450.000 – 2.500.000 km pe an.

– Care au fost anul acesta urgențele cele mai frecvente, înregistrate la SAJ Cluj?

– Putem vorbi de urgențe majore sau de urgențe de grad doi. Urgența majoră este urgența care pune în pericol imediat viața pacientului, asta însemnând minute. Urgențele majore reprezintă cam 30% din totalul cazurilor înregistrate la SAJ Cluj. Ca exemple de urgențe majore: durerea precordială, deci infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, accidentul de circulație, starea de inconștiență în loc public – care, până la proba contrarie, trebuie considerată urgență majoră. Tot urgență majoră este durerea abdominală puternică, însoțită de transpirație, care înseamnă, probabil, abdomen acut sau hemoragie internă.

Urgențele de grad doi, care reprezintă 70% din cazuri, sunt urgențele care nu pun în pericol imediat viața pacientului, dar să nu uităm că orice urgență de grad doi se poate transforma în urgență majoră. Ca exemplu, durerea abdominală. Aceasta poate însemna orice: de la o enterocolită, la o „banală” colică – renală, biliară; toate sunt înglobate sub acest termen. Durerile de spate, grețuri, vărsături; tot așa, problemele de coloană.

Deci: 30% dintre cazurile înregistrate în 2017 la SAJ Cluj sunt urgențe majore.

– Ce loc ocupă aici accidentul vascular cerebral? La UPU-SMURD, conf. dr. Adela Golea spunea că AVC-ul este printre cele mai frecvente urgențe majore.

– Într-adevăr, accidentul vascular cerebral este una dintre problemele județului Cluj. Pe urmă, durerea precordială, deci problemele cardiace. În noiembrie am avut 182 cazuri de AVC, iar pe tot anul, 2.223 de cazuri (3,02% din totalul cazurilor din 2017).

– Care este explicația dvs pentru frecvența tot mai crescută a accidentelor vasculare cerebrale?

– Există un… trio, sau, chiar îmi place să spun, un „melanj”: este obezitatea, este diabetul zaharat și este hipertensiunea arterială, care, toate, sunt generate de stres. Stresul, mișcarea fizică mai puțină, mâncarea neadecvată și, cum atenționează medicii mereu, excesul de sare, de grăsimi și de alcool. E un cerc vicios. Putem înlătura ceva? Putem, de la alimentație, la anumite obiceiuri cotidiene. Dar stresul îl putem reduce? Stres nu înseamnă numai să vii la servici; stres înseamnă și când îți vine factura la curent sau la gaz, și când circuli cu mașina, având în vedere cum este traficul. De stres avem parte în fiecare zi. Și atunci apar probleme. Apoi, de ce să ne mințim? De pe la 30 de ani începem, încet, încet, să ne… înfundăm. 90% dintre bolile acestea sunt boli în care vasele se înfundă. Se înfundă și canalizarea, se înfundă și radiatorul de la mașină, se înfundă și caloriferul… Din păcate și în corpul nostru sunt niște „mizerii”, că eu așa le zic, „mizerii”: este colesterol în exces și sunt și altele, care se depun încet, încet. Depinde de noi cât de rapid se depun și cum încercăm să le „curățăm” de la nivelul vaselor. Un vas care se înfundă este la fel ca o conductă care se înfundă: generează probleme.

– Din totalul solicitărilor către SAJ Cluj, din 2017, care este procentul celor pentru transporturi interclinice?

– Ajungem, din păcate, din nou problema structurii pavilionare a Spitalului Clinic Județean de Urgență.  De pildă, în luna noiembrie, dintr-un total de 8.000 de cazuri, circa 2700 au fost transporturi asistate și neasistate. Dacă vorbim doar de urgențe, care înseamnă ambulanță cu asistent sau cu medic pentru investigații de specialitate, pentru consult de specialitate, neurochirurgical, CT, RMN – sunt 986. Să zicem 1000. Deci, din 8.000 de cazuri, 1.000 sunt deplasări ale pacienților la diferite secții. Includem aici și transferurile către alte centre, fiindcă anumite manopere medicale nu se pot face la Cluj – de exemplu, transplantul de ficat; sau sunt cazurile de arsuri, care trebuie duse direct la București. Și acestea intră în categoria transporturilor asistate.

– Transporturi în afara țării ați avut?

– Mai puține, dar au fost și din acestea.

– Din județul Cluj, care sunt acum zonele care vă „furnizează” cele mai multe cazuri?

– În jur de 70% din totalul solicitărilor vin din Cluj-Napoca și împrejurimi, și când spun împrejurimi mă gândesc la o rază de până la 20 km în jurul municipiului. Turda, cu satele din jur, este pe locul doi. Din celelalte orașe – Huedin, Gherla și Dej, numărul solicitărilor este cam același.

La Dej s-a îmbunătățit mult calitatea actului medical, Spitalul Municipal Dej chiar a devenit un spital care nu mai este unul de filtru, adică să mergi până acolo și pe urmă să aduci pacientul la Cluj. Acum pacienții chiar rămân acolo, sunt internați acolo și tratați acolo.

– Am… epuizat cazuistica, trebuie să ajungem și la marea și, cred, eterna durere a SAJ Cluj…

– Mașinile și personalul.

– N-ați scăpat de „durerea” asta…

– Avem în continuare deficit de personal, dar și dacă aș avea personal, n-aș avea pe ce mașini să-l pun; iar fără mașini nu există mobilitatea acestui serviciu.

–  Anul trecut, pe vremea asta, spuneați că 60% din cele 70 de autosanitare pe care le aveți sunt cu norma de utilizare depășită.

– Și funcționăm în continuare cu aceste mașini cu norma de utilizare depășită! Nu s-a făcut, în 2017, nici o achiziție. Am avut probleme, am încercat să le soluționăm. Avem mașini și cu 600.000 de kilometri la bord. O mașină care are peste 350.000 – 400.000 de kilometri începe să aibă tot felul de probleme. Am avut cinci motoare care au trebuit schimbate. Le-am schimbat. Se repară, se întrețin, sunt în stare de funcționare…

– Încă!

– Încă.

– Personalul…?

– De personal nu mai zic, pentru că întâi trebuie să existe mașini.

– Ce deficit de personal aveți în prezent?

– A trebui să mai avem măcar 40 de persoane, pe lângă cele 384 angajate acum la SAJ Cluj. 20 de asistenți, 20 de ambulanțieri și câțiva medici ar însemna cel puțin trei mașini pe tură, în plus. Trei mașini pe tură în plus înseamnă, la o medie de 10 cazuri pe 12 ore, deci 20 de cazuri pe 24 de ore, înseamnă 60 de cazuri pe 24 de ore. Ar fi 60 de cazuri soluționate, din cele 280-300 înregistrate, pe zi. Dacă mergem mai departe și înmulțim 60 cu 30 de zile, cât are o lună, iar apoi cu 12 luni… înseamnă ceva!

Aș dori, dacă ar veni mașini, s-ar putea angaja personal, să pun în fiecare substație, chiar dacă unele au mai puține cazuri. Huedinul, de exemplu, nu are cazurile Clujului, dar are multe transferuri de la spital, iar zona este una specială, pentru că este o zonă muntoasă. O autosanitară care pleacă undeva într-o zonă de munte, două, trei sau chiar patru ore e blocată, nu o mai poți folosi altundeva. Să nu uităm că în zonă sunt tabere, că au fost inundații etc.

– Ați avut cazuri mai ”speciale”, în 2017?

– Nu pot zice „cazuri speciale”. La Ambulanță fiecare zi este altfel. Nu există monotonie, nu există rutină. Poate, cazurile în care sunt implicate și echipajele Serviciului de Ambulanță și cele ale SMURD-ului. Și agresiunile. Pacienții sau aparținătorii recalcitranți. În general, am văzut, lumea este agitată, este nervoasă. Orice problemă medicală înseamnă un disconfort: că este o durere abdominală „banală”, o colică biliară, pentru că a mâncat ce nu trebuia, o durere în zona inimii, este același disconfort. Fiecare pacient este important, dar nu poți chiar în momentul respectiv să-i mulțumești pe toți. Fiecare vrea acum și repede! Ar fi superb! Nicăieri în lumea asta nu există, însă, acum și repede. Chiar am văzut în Italia, unde am avut eu un mic eveniment neplăcut. Am stat trei ore și jumătate în camera de gardă, și au stat și alții, dar nimeni nu vocifera, pentru că erau alte urgențe, mai mari, înaintea noastră. N-a contat că sunt medic; au fost alte urgențe, care au intrat în față.

– Mai vin voluntari la Serviciul de Ambulanță?

– Da! Au fost 180 de solicitări și au fost selectați 60 de voluntari.

– Ce pregătire trebuie să aibă cei care doresc să facă voluntariat la SAJ Cluj?

–  Pot să fie studenți la Medicină, minim anul II, pentru ca să aibă deja o pregătire medicală, sau să fie elevi ai școlilor postliceale de profil, din Cluj, tot așa, cu minim un an în școala postliceală. Avem un coordonator de voluntari, un asistent care în prima etapă susține cursurile, specifice pentru activitatea de prespital. După o perioadă de cursuri teoretice și practice, și după ce dau un test, abia apoi voluntarii se pot urca în ambulanță.

– Cât timp petrece un voluntar la Ambulanță, pe zi?

– 12 ore, pentru că atât este tura. În contractul de voluntariat care este semnat cu Serviciul de Ambulanță este trecut minim trei ture pe lună. Sunt însă unii care vin și vor să facă cinci, șase, șapte ture! Și, atenție, acești copii – că eu așa le zic, copii – vin fără pretenții materiale! Vor să învețe. Și au ce învăța, fiindcă la ambulanță e altfel decât în cărți. E o diferență între cei care fac voluntariat și ceilalți studenți, care nu fac. Eu recomand voluntariatul, și nu neapărat în prespital, ci oriunde se poate face, pe partea medicală.

– Care a fost cea mai mare provocare a anului 2017 pentru dvs și pentru personalul SAJ Cluj?

– Vara anului 2017, față de 2016, cu același număr de ambulanțe, poate chiar mai mic, și cu evenimentele care au avut loc la Cluj: campionatul european de gimnastică, în care am asigurat și asistența medicală, campionatul european de baschet, festivalurile Untold și Electric Castle.

– Dat fiind că de ani buni mașinile continuă să fie o problemă, personalul insuficient continuă să fie o problemă, ce vă motivează să rămâneți la SAJ Cluj?

– Este un sistem de urgență care știu de unde a pornit. În 2005, la Ambulanță mai existau acele TV-uri, mai erau mașini Dacia, câteva, și câteva mașini aduse, noi. Din 2007 a început această îmbunătățire, nu numai a mașinilor, ci și a personalității oamenilor. Au venit niște generații noi, e un alt sistem de urgență decât era acum 10-12 ani. Acest sistem de urgență trebuie să meargă înainte, nu trebuie să meargă în spate. Tot ce s-a câștigat până acum, că-i protocolizarea, că e informatizarea, dotările etc., trebuie continuat și trebuie mers înainte.

– Poți să reziști în Urgență, la Ambulanță, dacă nu ești un luptător?

– Trebuie să ai o motivație. Nu cred că poți să reziști prea mult. Reziști o perioadă. Trebuie, în primul rând, să-ți placă. Și trebuie, efectiv, să își dorești ceva, ceva care înseamnă un plus. Să fie un pic mai bine peste o zi, peste o săptămână.

– Ce așteptări aveți de la anul care abia a început?

– Cea mai mare așteptare: Spitalul Regional de Urgență. Să se înceapă cu ceva. Să văd un excavator că mușcă o cupă de pământ și să pot spune: „Da, măi, acuma începe!”. Ați văzut, chiar la Cluj: dacă e să construiești o clădire, un mall, cât de repede se poate face.

– Dacă există voință…

– Se poate! Chiar cred că se poate, am speranța asta, că se va începe. Și sper, pentru că mă gândesc la copilul meu, care va deveni mare, mă gândesc la mine sau la oricine, care vom avea, poate, peste niște ani, probleme medicale; și ce visez e un sistem mai bun – pentru noi, pentru părinții și bunicii noștri și pentru copiii noștri. Asta visez: un sistem mai bun decât a fost în urmă cu cinci ani sau decât e acum!

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *