Ioan SBÂRCIU: “… de şcoala de pictură de la Cluj se vorbeşte cu deosebit respect pretutindeni”

O discuţie cu Maestrul Ioan Sbârciu nu se termină niciodată. Nu are cum să se termine, atâta timp cât ideile sunt multe, foarte, foarte multe şi însemnate. Fiecare frază a Maestrului deschide calea unor noi întrebări, deschide şi calea unor noi şi inedite abordări, în care tema principală rămâne Departamentul pictură a Universităţii de Artă şi Design din Cluj – Napoca. Cu atât mai mult cu cât studenţii departamentului pictură au mai multe ocazii de a expune şi de a se face cunoscuţi. Mă refer acuma la Expo MARATON, mă refer la expoziţia de final de semestru şi nu în ultimul rând, mă refer la evenimentul de prim rang care este Gala Absolvenţilor UAD Cluj – Napoca, ‘n’ expoziţii personale (pictură, sculptură, design, grafică, ceramică – sticlă – metal, foto – video – procesare computerizată a imaginii, restaurare opere de artă, design vestimentar şi textil), şapte zile în care iubitorii artelor plastice au ocazia să-i cunoască live pe viitorii seniori ai penelului, ai daltei şi ciocanului, ai tehnicilor gravurii,…

Discuţia cu Maestrul Sbârciu s-a prelungit mult peste orele gândite sau/şi planificate. Nu a fost să fie, oricât am dorit, o discuţie despre arta Maestrului. A fost doar una despre miracolul picturii clujene, miracolul şcolii clujene numită simplu UAD.

Putem începe discuţia de faţă de la şcoala clujeană de pictură avant 1989.

La Cluj şi nu numai la Cluj, erau alţi maeştri, alţi profesori, era o altfel de şcoală. Era şcoala de inspiraţie franceză. Dar era şi riguroarea axei Viena – Munchen. După ’90 lucrurile s-au schimbat, radical pot spune, noi eram entuziasmaţi, foarte entuziasmaţi, studenţii de atunci la fel, un aer de libertate artistică genera acest entuziasm al nostru şi nu numai al nostru. Cu toate acestea am pus şi după ’90, accent pe academism.

– Curricula normală în orice învăţământ superior…

– Da, dar cu o precizare importantă, nu am abandonat învăţământul bazal. Să mă explic. Studenţii trebuie să ştie să deseneze. Desenul a fost, este şi va rămâne important în artele plastice. Studenţii trebuie să ştie şi să stăpânească desenul, să ştie să compună, cu accent pe creativitate, originalitate, altfel nu se poate, nu în pictură. Până la urmă, a fost un pariu câştigat. Şi ca unul ce urmăriţi activitatea noastră academică şi artistică de atâţia ani, aţi remarcat un lucru, de şcoala de pictură de la Cluj se vorbeşte cu respect pretutindeni, în ţară şi peste hotare. Vedeţi dvs, există o selecţie de oraşe, în care se consideră că ceva important se întâmplă în arta secolului al XXI – lea. Sunt opt, zece oraşe, nu mai multe, dar atenţie mare, în această selecţie onorantă între primele locuri se află Clujul cu Universitatea de Artă şi al ei Departament de pictură. Nu se regăsesc centre precum New York, Londra, Paris, Madrid,…

– Şcoli de mare tradiţie mai bine spus

– Da, sunt centre de artă importante. Dar şcoala de pictură din Cluj are recunoaşterea internaţională, Clujul are o şcoală solidă de pictură, asta contează, asta face ca spre noi, la admitere să avem candidaţi din toate colţurile ţării. Să luăm centrele amintite mai sus, altele la fel, majoritatea au video, procesare computerizată, instalaţie, Clujul are pictură, asta este formidabil. Am fost de două ori la New York, am constatat nu numai cât de cunoscuţi suntem, ci şi cât de apreciaţi. Pot vorbi ore întregi despre vizita celor de la MOMA, de exemplu.

– Să vorbim despre cota unui artist, cum se stabileşte, cine o stabileşte, pe ce criterii ?

– În criteriile de stabilire a cotei unui artist contează în primul rând, părerea artiştilor, părerea confraţilor. Şi revin iarăşi la şcoala noastră de pictură. Dacă pictura şi şcoala de la Cluj au faimă, acest lucru este pentru că artişti importanţi de peste hotare au spus DA şi au vorbit despre noi în termeni elogioşi.

– Şi lucrarea artistului ? Lucările sale ?

– O să vă surprindă ce am să vă spun, pe ultimul loc se află preţul lucrării, cu cât se vinde lucrarea !

– Alte criterii ?

– Părerea artiştilor, părerea criticilor, unde expune, în ce muzee are lucrări, în ce colecţii de stat sau private are lucrări selecţionate, părerile curatorilor. Contează şi reclama care se face, dar nu atât de mult pe cât pare la prima vedere. Studenţii noştri cunosc aceste lucruri foarte bine, le cunosc pentru că îi pregătim cu examenul post studii licenţă, master sau doctorat. Revin la candidaţii care bat la porţile şcolii noastre. Sunt în marea lor majoritate, olimpici, cu premii naţionale sau chiar internaţionale. Acest interes al lor ne bucură, dar în egală măsură ne obligă, ne responsabilizează în pregătirea lor ulterioară.

– Să revenim la învăţământul bazal.

– Îmi place acest subiect. Învăţământul bazal trebuie să fie unul riguros. Este important cine predă, cum predă. Profesorul trebuie să fie nu numai exigent, trebuie să fie Maestru în ceea ce predă. Îmi permiteţi o extincţie…

– Vă rog…

– Ştiinţa se învaţă de la un om de ştiinţă. Arta de la un Maestru. Apoi, contează rigoarea, conduita. Este foarte important cum porneşte un student în anul I. Cum important este să-l urmăreşti an de an, până al finalizarea studiilor de licenţă, master dacă merge mai departe, doctorat la fel. Aşa se face performanţă, aşa se ajunge la recunoaşteri naţionale şi internaţionale.

– Spuneaţi că profesorul trebuie să fie exigent. De multe ori însă, exigenţa creează nemulţumiri, supărări…

– Unde există virtute, există şi invidie. Performanţa nu se poate obţine fără muncă, extrem, extrem de multă muncă, transpiraţie. Educaţia este ca o plantă cu rădăcini amare, Fructele sunt foarte dulci, e adevărat. Dar cu cât sunt rădăcinile mai amare, cu atât mai dulci sunt mai apoi şi fructele. Copilul trebuie învăţat cu un jug încă de mic, se spune în Biblie. Şi trebuie învăţat cu un jug pentru a-i fi mai uşor când ajunge mare. Lucruri valabile şi pentru artele plastice, la modul general vorbind. Mai există o vorbă la fel de valabilă zilelor noastre, per aspera ad astra, pe căi bătătorite spre stele, altfel nu se poate. Mai este ceva. Este important ca studentul să aibă parte şi de o atmosferă propice învăţatului şi lucrului. Numai cu exigenţă şi într-o atmosferă rigidă nu poţi ajunge la performanţe. Iată de ce prezenţa noastră în mijlocul lor contează enorm. Să creezi o atmosferă de lucru cât mai destinsă este cel mai important lucru în arta şi în menirea noastră. Nu se poate lucra cu riduri pe frunte…

– Revin şi eu la o probă de foc a artelor plastice, desenul.

– Rămâne proba de bază pentru orice student, indiferent de specializarea aleasă. În plus, la pictură punem accent nu numai pe desen. Punem accent pe culoare, punem accent pe compoziţie. Desenul are rolul lui, asta este sigur. Este complex, nu este numai linii, cercuri, e mai mult decât atât. Pentru că de la un punct la o suprafaţă plană sunt multe alte linii, expresive, tensionate,…

– Expoziţia de final de semestru anticipează fericit alte două evenimente majore, Expo MARATON, respectiv Gala Absolvenţilor UAD Cluj – Napoca.

– Le facem în fiecare an. Studenţii au parte de vizibilitatea dorită. Expoziţia de final de semestru are un avantaj, locaţia fiind una specială, clădirea Departamentului de pictură din Parcul Central. Parc devenit loc al întânirilor spirituale, expoziţii, târguri de carte, festivalurile Jazz in the Park şi UNTOLD. Implicându-ne în aceste evenimente, avem şi noi parte de vizibilitatea dorită.

– Speraţi să vedeţi o Galerie de artă în Cluj ?

– Sper să trăiesc să văd o Galerie de artă în Cluj – Napoca, sper sigur că sper. Chiar dacă există deja multe galerii de artă, sper într-una singură, cum a fost Galeria UAP – ului din centru.Oraşul ne este dator cu o Galerie de artă. Ştiţi la fel de bine ca mine, expoziţiile se organizează acuma în spaţii mai mult sau mai puţin convenţionale. Noi cel puţin, în 2017 am organizat 12 expoziţii deodată, la care au luat parte toţi colegii, toate departamentele practic. Ne ajută Muzeul de Artă, ne ajută UBB – ul cu care avem deja un parteneriat artistic.

– Mulţi dintre absolvenţi sunt puţin cunoscuţi pe plan naţional şi asta datorită faptului că se promovează on – line.

– Sunt foarte multe feluri de expoziţii. Explozia tehnologică a făcut posibilă organizarea de expoziţii dintre cele mai diverse, virtuale toate. Părerea mea este că încă cele mai importante rămân cele organizate tradiţional, gen bienale, cu participări din ţară şi de peste hotare. Trebuie reţinut un lucru extrem de important. Avem absolvenţi cu lucrări în galerii de renume în toate colţurile lumii. Avem absolvenţi prezenţi în diferite târguri de profil. Însă în lume nu e de mirare să vinzi cu un milion de euro sau doalri. E ceva deja normal să ai o cotă a ta. Avem tineri absolvenţi prezenţi în expoziţii internaţionale, lucru care ne duce numele mai departe, numele şcolii noastre mă refer.

– Cât timp îi mai rămâne Maestrului Sbîrciu pentru el ? Pentru atelier…

– Tot timpul ! E un paradox, dar unul adevărat. Am ajuns să fac ce-mi place. Zilnic sunt prezent în clădirea din Parcul Central, zilnic merg la atelierul meu, zilnic lucrez. Dorm puţin, trei, patru ore, dar de lucrat lucrez în fiecare zi. Poate mult prea mult după părerile altora.

– E un reflex al intelectualului.

– Nu fac caz de acest lucru, credeţi-mă. Lucrez zilnic, zilnic sunt în atelier. Şi lucrările se adună !

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *