Ioan Aurel Pop explică de unde vine numele de România şi cât este de vechi

Rectorul Universităţii ‘’Babeş-Bolyai’’, Ioan Aurel Pop, preşedinte al Academiei Române, a vorbit în deschiderea celei de a XIV-a ediţii a Şcolii de vară cu tema „Provocările istoriei ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ la începutul mileniului trei” despre numele de România, de unde vine acesta şi cât este de vechi. Reputatul istoric clujean a arătat că numele de Ţară Românească şi România sunt perfect sinonime, precizând faptul că pe la 1100 sau 1200 este pomenit numele de Ţară Românească demonstrează vechimea formelor de organizare politică la acest popor numit poporul român.
Academicianul Ioan Aurel Pop a afirmat că numele oficial al ţării noastre, acela de România, e un nume modern dar că acest nume, ‘’cu înfăţişări uşor diferite, cu câte o vocală schimbată’’, are o vechime considerabilă.
‘’În acest an al Centenarului m-am gândit să abordez la conferinţa inaugurală tot un subiect mai general, unul legat de numele ţării noastre. Pe de o parte în acest an al Centenarului foarte multă lume se interesează de trecut, ceea ce reprezintă o mare bucurie pentru istorici. Interesul legat de trecut este de fapt interesul pentru viaţă pentru că trecutul este viaţa pe care noi o numim trecut. Pe de altă parte, acest interes face ca în spaţiul public să apară opinii foarte diferite pentru că trăim într-o ţară liberă, însă multe dintre ele exotice, exagerate, ciudate şi neadevărate. Pe sigla Centenarului apare „100’’ şi „România”. Multă lume înţelege din acest lucru că România are o vechime de 100 de ani. Ba alţii au spus că ei sunt de 1000, 1200 de ani şi că noi suntem de 100 de ani şi ca ne lăudăm cu asta. Pe de altă parte, multă lume se întreabă de unde vine acest nume. Răspunsul general este că vine de la Roma. Filologic vorbind s-a dovedit demult că acest nume provine din limba latină. O altă întrebare este cât de vechi este acest nume. Aici răspunsurile sunt variate după ştiinţa şi conştiinţa fiecăruia. Numele oficial al ţării noastre, acela de România, în forma pe care o auziţi, e un nume modern şi ca formă şi ca atribuire pentru spaţiul actual al ţării noastre. Numai că acest nume, cu înfăţişări uşor diferite, cu câte o vocală schimbată, are o vechime considerabilă. Numele de Rumânia, ulterior România, cu variante de pronunţie şi accentuare care vine din Evul Mediu şi care astăzi sunt pierdute, a circulat în paralel cu denumirea de Vlahia sau Valahia, fiind o emblemă pentru identitate, pentru conştiinţa de sine a locuitorilor acelor spaţii unde trăiau români. De altminteri, chiar şi fără existenţa acestor izvoare vechi, pe care o să le amintesc în parte, e logic că dacă poporul nostru s-a numit pe sine român sau românesc iar în spaţiul est-carpatic român şi românesc, acest apelativ de rumân, ca şi numele limbii noastre de limbă românească, având atestări încă de la începutul mileniului al II-lea al erei creştine, e firesc ca şi ţările în care trăiau aceşti oameni să se fi numit în interiorul poporului român altminteri decât Valahia sau Vlohia.
Românii ca şi alte popoare au două nume. Unul intern care se numeşte etnonim şi un nume extern care se numeşte exonim. Oare e de bine, oare e de rău? Istoricii judecă istoria după realitate nu după bine sau rău. Unii chiar se miră iar unii nici nu cred. Numele de român şi de vlah au apărut deodată şi sursele le menţionează deodată. Cu alte cuvinte românii s-au numit pe sine români sau rumâni iar străinii i-au numit mereu vlahi, vlasci, volohi, olah, ilaci etc. Aceasta este o realitate dovedită de surse. Problema e cum se numeau ţările în care trăiau românii pentru că aşa cum ştim cu toţii, România e o ţară de ţări. România nu s-a format în secolele XII-XIII ca Franţa şi nu s-a putut forma prin măsuri restrictive organizatorice. La noi în partea central europeană, de la germani încoace, lucrurile stau altfel pentru că naţiunile au fost alcătuiri organice care au precedat statele şi toate naţiunile de aici când au ajuns la maturitate au tins să-şi formeze statele naţionale care să le ofere adăpost”, a explicat academicianul.

Ţara Româneasă era şi Moldova şi Muntenia şi Ardealul
Istoricul clujean a amintit că Nicolae Iorga a descris Ţara Româneasă ca fiind tot pământul locuit de români. „ Nicolae Iorga, în perioada de elan de emancipare naţională, înainte de 1918, când colinda toate aceste ţări româneşti ce aveau să formeze ţara cea mare, a scris cuvinte înălţătoare care ar fi trebuit să înflăcăreze poporul. Prin 1907, la Năsăud a rostit următoarele cuvinte: Ţara Românească a avut odinioară un sens pe care foarte mulţi l-au uitat şi unii nu l-au înţeles niciodată. Ea însemna tot pământul locuit etnograficeşte de români. Ţara Româneasă era şi Moldova şi Muntenia şi Ardealul şi toate se pierdeau pentru ei, pentru români, în acest nume covârşitor de frumos de Ţara Românească. Noi în Transilvania avem mărturii începând cu secolul XII, adică înainte de anul 1200, de existenţa acestui nume. Nu fiindcă ţările româneşti din Ardeal erau mai vechi decât celelalte ţări româneşti dar, pentru că aici erau cancelarii pregătite cu notari şi oameni ai bisericii care scriau aceste lucruri. Prin urmare, denumirile noastre regionale, zice Iorga, de Banat, Năsăud, Bârsa, Câmpulung sunt de fapt nume locale de ţări româneşti şi peste tot unde erau români cu formă de organizare românească izvoarele le numesc ţări ale românilor. Cântecul Nibelungilor zice că la nunta lui Attila şi Crimhilda a participat ducele Rumun din Ţara Vlahilor. Lucrul acesta ar fi trebuit să se întâmple în secolul IV după Cristos, ceea ce este imposibil pentru că poporul român s-a desăvărşit prin secolul IX-X. Din moment ce acest cântec al Nibelungilor zice că un om din Ţara Vlahilor ar fi putut participa atunci, arată existenţa românilor. Acest pasaj arată însă cele două nume ale poporului nostru: ducele Rumun care vine din Ţara Vlahilor. Ceea spune Iorga are o acoperire în realitate. În jurul anilor 900-1000 sunt pomeniţi românii cu ţările lor. Denumirea de România este atestată foarte timpuriu sub numele de Romania. Tot Iorga vorbea de romanii populare. Aceste romanii sunt prezente peste tot unde trăiau vorbitori de limbă latină. Asemenea mărturii de romanii l-a făcut pe Iorga să afirme ceea ce a afirmat”, le-a spus Ioan Aurel Pop profesorilor români de istorie din Ucraina, Republica Moldova, Serbia şi Ungaria prezenţi la conferinţa de la Cluj-Napoca.
Academicianul a mai menţionat că în secolul XVI preotul iezuit ungur Stefan Szanto vorbea despre „Romaniola”. „Din secolul al XVI avem un exemplu al preotului iezuit ungur Stefan Szanto, care cere să se înfiinţeze la Roma colegii şi pentru Valahia Inferioară, adică pentru Ţara Românească de Jos, care se numeşte Romaniola. Clericul spune că ţara aceasta e vecină cu Transilvania şi că se numea odinioară Dacia iar locuitorii ei vorbesc limba italică coruptă pe care italienii o puteau înţelege. Cu alte cuvinte putem spune că avem atestat încă din secolul XVI cuvântul de România sau Rumania unei părţi a acestui pământ. Denumirea de Rumânie însă e atestată încă din secolul XV, nu în înţeles teritorial ci lingvistic. Vechile teste slavone vorbesc de Rumânie. Şi să ştiţi că în vremea aceea numele de limbi erau şi nume de popoare. Deci denumirea este veche.
Multă lume zice că numele de România este nou şi că cel de Ţară Românească este vechi. Atunci vă întreb ce deosebire este între numele de România şi cel de Ţara Românească? Numele de Ţară Românească este unul tradiţional şi care e sinomim cu România.
Prin urmare, numele de Ţară Românească şi România sunt perfect sinonime şi când avem pomenit pe la 1100 sau 1200 numele de Ţară Românească îmi demonstrează vechimea formelor de organizare politică la acest popor numit poporul român”, a subliniat Ioan Aurel Pop.
Pe sigla Centenarului ar fi trebuit să scrie 100 iar dedesupt Marea Unire
Preşedintele Academiei Române a ţinut să menţioneze că pe sigla Centenarului ar fi trebuit să scrie 100 iar dedesupt Marea Unire. „Nu 100 şi România ca să prostim şi aşa un popor gata prostit”, a punctat istoricul clujean. Rectorul UBB a mai evidenţiat că „trebuie să le arătăm oamenilor că nu suntem nici mai vechi, nici mai grozavi decât alţii dar nu suntem nici ultimii din această parte a Europei cum insinuează unii în Anul Centenar”. „În acest an al Centenarului îngăduiţi-mi să vă îndemn cu simplitate, bunăvoinţă şi înţelegere pentru toţi cei din jurul nostru să ne sărbătorim viaţa noastră aici, aşa cum se cuvine. Nu am fost nici mai buni şi nici mai răi decât alţii iar a ne turna mereu cenuşă în cap e o ruşine şi pentru noi şi pentru cei care vor veni după noi”, a susţinut Ioan Aurel Pop.
Cea de a XIV-a ediţie a Şcolii de vară cu tema „Provocările istoriei ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ la începutul mileniului trei” se desfăşoară în perioada 9-14 iulie 2018 şi reuneşte profesori români de istorie din Ucraina, Republica Moldova, Serbia şi Ungaria. Rectorul UBB le-a spus participanţilor la evenimentul ştiinţific că organizatorii au ţinut ca la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire conferinţa să aibă loc la Cluj-Napoca. „Ne-am gândit temeinic şi am căzut de acord că e bine ca la 100 de ani de la Marea Unire să facem această şcoală de vară într-o capitală de suflet a românilor, importantă atât pentru acei ani în care s-a făcut Unirea cât şi pentru acei ani care au urmat. Clujul este al doilea oraş ca mărime din România. Vă aflaţi în cea mai veche, cea mai mare şi cea mai prestigioasă universitate a ţării, Universitatea „Babeş- Bolyai”, fondată în 1581, cu trei facultăţi aunci şi care încă din secolul al XVI avea 300 de studenţi. Astăzi universitatea are 43 de mii de studenţi, 21 de facultăţi, trei limbi oficiale de studiu şi zeci de programe în limbile franceză, engleză şi italiană”, a spus Ioan Aurel Pop în contextul festivităţii de deschidere a conferinţei.

C. Puriş

Articole din aceeasi categorie

One Response to Ioan Aurel Pop explică de unde vine numele de România şi cât este de vechi

  1. Roman

    De asta și apar multe vorbe, Țara noastră trebuie să redenumească în DACIA, și, cum spunea și Eminescu, totul trebuie DACIZAT în Țara asta!
    DACIA – cunoscută de toată lumea mai bine de 2000 ani!
    ReUnire și ReDenumire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *