Învăţături de la un poet

La prima vedere, fiecare om pe care îl întâlnim pare ca oricare altul. În realitate nu există doi oameni la fel. Domnul Ioan Mircea Corpodean este o dovadă prin excelenţă a acestui principiu. Un simplu om carismatic la prima vedere se dovedeşte a fi un poet dedicat, odată ce îi vezi volumele şi îi asculţi povestea. Iată cele mai frumoase lucruri, sintetizate, pe care le-am învăţat de la acest om întâlnit dintr-o pură coincidenţă:

Spontaneitatea

„Spontaneitatea este ceea ce mă defineşte. Nu scriu niciodată programat.” Poetul îşi expune în versuri emoţiile şi impresiile atunci când inima i-o cere. Ce este de remarcat: efortul de a-şi asculta inima oricând aceasta îi dictează să scrie. Poezia scrisă de el, cu mapa rezemată de un perete la intrarea într-o expoziţie, sau poezia scrisă în mijlocul unei mese pe care o luam împreună – iată dovezi concrete ale spontaneităţii sale. Personal, am observat că avem tendinţa de a amâna inspiraţia de moment pentru mai încolo , dar, mai încolo, acea energie ce ne-a dat impulsul se stinge. Şi inspiraţia noastră se stinge o dată cu ea. A-ţi asculta spontaneitatea duce la rezultate frumoase, iar domnul Mircea îmi confirmă acest lucru prin ceea ce face. Prin urmare, atunci când simţi pofta de a te informa despre cum a ajuns Steve Jobs atât de celebru sau despre cele mai bogate alimente în fibre, nu mai aştepta! Mai încolo, această poftă este posibil să dispară. Iar motive întemeiate de a amâna se vor găsi mereu.

Sinceritatea

Există tendinţa de a spune fraze sau cuvinte care se spun în mod normal în diferite contexte. Unele cuvinte au devenit atât de uzuale încât le folosim fără a conştientiza înţelesul lor. De câte ori nu am spus: „Sunt gata în două minute”, deşi, în sinea noastră, eram convinşi că asta înseamnă o jumătate de oră. Sau de câte ori nu am răspuns „cu plăcere”, fără a simţi cu adevărat o bucurie în a-l ajuta pe celălalt, ci poate doar îndeplinirea unei normalităţi umane de a ajuta semenul. Domnul Mircea mi-a povestit despre cuvintele folosite în mod mecanic. Mi-a explicat cum pentru el o semnătură „cu drag” înseamnă că într-adevăr îndrăgeşte persoana respectivă. Deşi a reuşit să vadă cuvintele pentru înţelesul lor, în spatele formei, asta nu înseamnă că evită să le folosească. Singura diferenţă este că acordă mai multă atenţie la „cum le foloseşte” pentru ca ele să reflecte cu adevărat realitatea.

Veselia

Este plăcut să petreci un timp cu un om mereu zâmbitor. Domnul Mircea este acel tip de om care vede frumosul şi partea pozitivă în toate. Din fericire, nu este singura persoană cunoscută de mine care să inspire atât de multă veselie. Apreciez foarte mult oamenii cu o experienţă lungă de viaţă, care emană atât de multă energie pozitivă. Personal, îmi doresc ca numărul oamenilor veseli să depăşească numărul oamenilor trişti. Mă întristează să văd oameni ajunşi la o vârstă, indiferent ce vârstă, care se simt răpuşi de boală şi de problemele vieţii. Tristeţea determină boala. Motive de tristeţe găseşte oricine. Domnul Corpodean mi-a demonstrat că se poate trece peste ele, că se pot găsi şi motive de veselie indiferent de situaţie.

Spontaneitate, sinceritate, veselie şi o ocupaţie nu foarte des întâlnită. Iată cu ce s-a remarcat poetul Ioan Mircea Corpodean. Tu ai avut experienţa de a întâlni o persoană deosebită într-un mod neaşteptat? Mi-ar plăcea să îmi povesteşti într-un comentariu sau într-un e-mail.

Felicia PETREA

feliciapetrea2016@gmail.com

Articole din aceeasi categorie