Întâlnire de urgenţă a Consiliului de Securitate ONU. Independence Day şi criza rachetelor nucleare.

Printre miile de burgeri prăjiţi în ziua de 4 iulie, americanii au asistat la încă un test de succes, conform celor declarate de Phenian, al unei rachete balistice inter-continentale ale nord-Coreenilor.
Distanţa parcursă de această dată este suficientă pentru a atinge Alaska, ceea ce este foarte ingrijorător pentru securitatea Statelor Unite şi nu numai. Celelalte puteri nucleare se ghidează, chiar dacă pentru intimidare, după o regulă nescrisă a raţionalului. Coreea de Nord nu face acest lucru, evident, şi de aici apare o plajă largă de incertitudini şi un nivel mare de impredictibilitate, deranjant pentru liderii marilor puteri.
Consiliul de Securitate ONU s-a întâlnit de urgenţă pentru a discuta problema proliferării nucleare a Coreei de Nord, întâlnire ce precede Summit-ul G20 de la sfărşitul acestei săptămâni. Urgentarea unei astfel de întâlniri înseamnă evident accelerarea demersurilor de a acţiona împotriva Phenianului, lucru confirmat şi de exerciţiile comune de descurajare nucleară ale americanilor şi sud-coreenilor.
Întrebându-ne dacă Kim Jong Un este suficient de „deschis” pentru a ataca Statele Unite cu o rachetă (poate chiar şi mai multe) nucleară SUA, ei bine, răspunsul este DA. Evident, acesta încearcă să obţină locul oferit unei puteri nucelare, şi anume un loc la masa Consiliului de Securitate, pentru a spori încrederea şi puterea poziţiei Coreei de Nord în lume. Se încearcă de asemenea o recunoaştere a regimului de la Phenian şi a practicilor barbare şi lipsite de orice scrupule, recunoaştere care evident ar atrage după sine şi viitoare cooperări diplomatice, oficializând aşadar statutul de mare putere (prin criteriile deţinerii de armament nuclear) al Coreei de Nord.
Lucrul acesta nu se va întâmpla, pe de-o parte pentru că nimeni nu doreşte să aibă de a face cu acest regim pe cale diplomatică, iar pe de altă parte pentru că odată ajuns la acel moment, este clar că „ambiţiile nucleare” ale lui Kim Jong Un nu se vor opri acolo, şi nimeni nu doreşte o altă cursă de dezarmare şi un val nou de diplomaţie nucleară. Marile Puteri se simt prea bine în actualele poziţii pentru a le schimba doar ca să considere o astfel de direcţie internaţională.
Coreea de Nord, se apropie cu paşi repezi de crearea unei rachete care să ajungă la ţinta propusă, şi anume Statele Unite, şi aici nu mă refer la Alaska, ci la oraşele mari ale Statelor Unite.
Zilele trecute, Donald Trump menţiona faptul că aşteaptă un gest din partea Chinei referitor la problema înarmării nucleare a Coreei de Nord. Dacă va acţiona în acest sens, China, supervizorul de facto al armatei de la Phenian, va culege laurii internaţionali pentru dezarmarea nucelară. Eu unul cred că acest lucru nu se va întâmpla, exact din motivul următor. Coreea de Nord a avut aceste ambiţii încă de dinainte de a fi declarate. S-a folosit de China, precum Bashar al-Assad se foloseşte de Rusia în Siria pentru a se poziţiona sub o umbrelă protectoare, pe de-o parte pentru a masca progresul de dezvoltare nucleară, iar pe de altă parte pentru a aştepta momentul oportun de a ieşi la iveală şi de a-şi declara puterea. Coreea de Nord a ajuns la statutul de protejat al Chinei ieşit de sub control. Mai este şi argumentul că SUA nu va accepta acest lucru, şi va dori laurii, tocmai pentru a compensa pentru lipsa de progres acasă.
În faza următoare se va discuta fie o acţiune internaţională bazată pe o rezoluţie a Consiliului de Securitate, fie de o acţiune internaţională condusă de Statele Unite pentru a rezolva această problemă.
O rezoluţie înseamnă ori un vot în unanimitate ori o abţinere din partea Rusiei. Cu trupele americane la graniţa cu Rusia, Putin nu va fi de acord, dar cu siguranţă va fi de acord cu limitarea regimului de la Phenian. Şi atunci opţiunea rămasă este poate cea a unei acţiuni internaţionale sub conducerea Statelor Unite, o acţiune care poate declanşa un război regional cu multiple riscuri.
Rămâne de văzut totuşi ce se întâmplă şi la întâlnirea dintre Trump şi Putin la Summit-ul G20, dar părerea mea este că va fi una cordială, clasică, dar de mare însemnătate pentru viitorul ordinii globale…
Vlad ZUBAC

Articole din aceeasi categorie