Înghesuială la lins… culinar

O fi gustat Jean-Claude Juncker din ţuica de Maramu? Asta după ce s-a şters pe bot de păstrăvul afumat de Bacău; sau a degustat cu bărdaca zaibărul oltenesc şi a mâncat tochitură moldovenească? Că de a lins un Murfatlar adevărat şi un vin ars (vorba vine şi… pleacă după un… coniac) de Jidvei i-a rămas inima la Românica, nu? Aşa se face că mai vrea. Ba, spre surprinderea tuturor, a propus un summit (da= numai după Brexit?) aici, în Ţărişoară.
De ce?
Simplu. Dacă comanda bunătăţile la cateringurile din România şi le servea în cotloanele Bruxelles-ului, costa. Un purcoi de euroi! Dacă vine însă cu trupa la Sibiu… decontăm tot, noi, iar ospitalitatea românească întră în funcţiune şi câştigă la imagine… Neamţul. Din această cauză a leşinat de încântare Klaus Werner Johannis. Ce bucurie pe capul nostru! Ce onoare! I-au ţinut isonul şi liberalii, şi pesediştii, încântaţi că i-a băgat cineva în seamă. Mamă, ce chef se va lăsa! Şi cum se vor mai gudura trepăduşii din Parlament! Pupături Piaţa Independance!
Ca să nu pară că vine la „una mică”, mai marele Comisiei Europene s-a întrecut pe sine. Şi a dat cu gălăgia. Cică ar trebui să intrăm în Schengen – numai azi nu-i mâine, şi poimâine va curge miere şi lapte peste cornul şi merele diuretice ale UE – şi, ca o cireaşă sfidătoare pe tortul minciunii, ar trebui să ne pliem şi să adoptăm euro. Moneda pe care o invocăm toată ziua, cu care facem şmen, dar care rămâne mult prea virtuală pentru finanţiştii evropeni.
Remarcaţi, vă rog, că ai noştri politicieni n-au scos un cuvânt despre subiectele acestea două. Mâlc! Pentru că, aşa bătuţi în cap cum par, şi-au dat seama că nici Schengen, nici Euro nu vom pupa. Dar: pentru că am fost cuminţi şi, după spusele preşedintelui Johannis vom primi atâţia imigranţi câţi ne cer găzduire, vin băieţii să deguste cele tradiţionale. Vorba ţâpuriturii: „Ţuică blondă or bălaie,/ ce te mângâie la… limbă/ Şi direcţia ţi-o schimbă/ Papricaş de ardei iute/ Când îl mânci îţi vine-a… spune: Vai ce de bucate bune!”
Imediat după… înmiresmatul discurs al lui Juncker, au sărit cancelariile occidentale. Verdictul? Nu! Pentru România şi Bulgaria, desigur. Austria nu este de acord cu euro, pentru că nu îndeplinim niciuna din condiţii. Iar spectrul crizei Greciei bântuie încă pe la Schonbrun; Olanda nu ne vrea nici în Schengen, trebăluind pe ţambalul graniţelor şi a imigraţiei noastre… colorate.
Dar nici unul, nici altul n-au zis nu, când a venit vorba de ciorba de potroace, sărmăluţe-n foi de viţă, purceluş la cuptor, viţel împănat… cu banii noştri şi plăcerea lor. Pe Plai!
În rest, ce ne mai trebuie: ne-am băgat în UE că le trebuia industria şi agricultură „0” şi piaţă de desfacere cât încape; ne şantajează cu Schengen cât pot de mult; şi nu vom vedea circulând pe picioarele lui legale Euro nici în 2025! În schimb, ei, parlamentari în euro, pot învăţa, în limba veche a strămoşilor daci sfârşitul cântecului: „Cui mâncarea n-a plăcut/ Apoi, mama lui să-i… facă/ Alt meniu ca să îi placă!”
Totul bolborosit, după scăldătoare în vinuri alese.
S-aveţi poftă, dragilor!
Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Înghesuială la lins… culinar

  1. Unu'

    În România asta nu îi va aduce neamțului nici un plus de imagine, poate pe-afară.
    Cât privește Schengen, e la mintea cocoșului că libera circulație ar însemna și ca islamicii din Germania să se prindă că la noi mielul e ieftin și bun și că o casă la țară poate fi cumpărată din ajutoarele sociale pe care le primesc acolo.
    Apoi, vom vedea bisericile transformate în moschei, așa cum s-a întâmplat în luminatul vest. Iar euro nu ne trebuie de nici o culoare – ce țară mai e aia care nici măcar monedă națională nu are?