Încă un pod urât

Nu ştiu cum se face, dar pe măsură ce trece timpul, oraşul nostru se umple de tot mai multe urâţenii, iar cel mai recent exemplu în acest sens este podul Traian. Inaugurat pe la sfârşitul lunii trecute, podul are, cu siguranţă, o calitate: este util. În rest, Dumnezeu cu mila, căci nimic dintre elementele care ar fi putut să-i confere o imagine cât de cât decentă nu există. Baluştrii metalici de la marginile podului or avea ei un aspect oarecum inedit şi voit minimalist, dar lipsiţi cum sunt de un element orizontal de legătură nu fac altceva decât să creeze impresia unui lucru neterminat şi să dea senzaţia de nesiguranţă. Nici panourile metalice cu decupaje care delimitează calea de rulare auto de pistele de biciclete nu sunt mai fericit alese, şi se potrivesc cu baluştrii pomeniţi ca nuca în perete. Iar despre parapetul acela orizontal sudat (prost) la partea superioară a panourilor se poate spune doar că, poate, ar fi potrivit pe o autostradă, dar nicidecum într-un oraş. Întreg ansamblul este încununat de spoiala de un gri albăstrui gata murdar cu care a fost împodobită structura din beton a podului. Ce-i drept, de circulat se poate circula pe construcţia cu pricina, deşi pavajul este prost pus şi doamnele ar trebui să aibă multă grijă la tocuri, însă până la urmă toată alcătuirea nu face altceva decât să adauge încă o notă dezagreabilă unei zone care oricum are tot atâtea valenţe arhitecturale ca şi clădirea unei fabrici socialiste.

Apropo de baluştrii podului, probabil că aţi observat că în ultimele decenii pe străzile oraşului au fost împlântaţi tot felul de stâlpi, stâlpişori şi catarge, care izbucnesc spre înaltul cerului de te miri unde, inclusiv din mijlocul trotuarului, aşa cum o fac corpurile de iluminat de pe bulevardul Eroilor. După umila mea părere, cu tot eclectismul zonei, numai de asemenea structuri industriale nu era nevoie nici acolo şi nici pe strada I.C. Brătianu. Cum nu era nevoie nici de jalnicul mobilier stradal – cred că orice student la arhitectură, chiar şi unul cu restanţe pe toamnă, ar putea proiecta nişte băncuţe, scrumiere sau ghivece mai inspirate decât cele care încurcă locul prin faţa statuii lui Matei Corvin sau pe strada Napoca, asta ca să nu mai amintim despre cele de pe lîngă Catedrala Ortodoxă. Nici cilindrii mult prea mari pentru afişaj nu îmbunătăţesc situaţia, cei dinainte erau mai în ton cu nivelul construcţiilor. Iar despre fântânile arteziene ce se poate spune? Prin centru, două sunt ca nişte pahare largi şi prost dimensionate, una seamănă cu un halău pentru adăpat vacile, iar cealaltă nu ştiu cu ce. Singura simpatică e cea de la nivelul trotuarului – nu de alta, dar aia nu se vede. În schimb, se vede cea din spatele Bisericii Sf. Petru şi Pavel de pe bulevardul 21 Decembrie, cea care seamană cu o bilă metalică din care ies ţepi. Bine măcar că nu funcţionează. Iar despre cea din spatele statuii lui Mihai Viteazu nu are rost să vorbim. Dar putem vorbi despre mini pseudo-piramida aia neagră şi neterminată, cea cu flacăra veşnică pentru eroii neamului, care de-ar vedea-o sunt convins că şi-ar schimba instantaneu atitudinea faţă de patrie.

Toate astea, şi încă multe altele, se alătură plenar pleiadei de clădiri nefericite, răspândite anapoda prin tot oraşul – cea mai idioată dintre toate mie mi se pare a fi hidoşenia albăstruie cu rafturi, amplasată pe colţ, la intersecţia dintre strada Bariţiu şi str. Regele Ferdinand. Desigur, cireaşa – sau mai bine spus – cireşele de pe tort sunt sumedenia de monstuozităţi botezate monumente, cu care ne-am procopsit în perioada lui Funar, dar depre astea nu vreau să amintesc acum, pentru că mă enervez prea tare.

Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie

2 Responses to Încă un pod urât

  1. Unu'

    Așa e. Clujul e un oraș natural frumos, dar urâțit artificial de toți incompetenții care s-au perindat la conducerea lui, cel prezent inclus.

    Pentru podul Traian erau atâtea exemple frumoase la îndemână și tot urât l-au făcut.

  2. mariska

    subscriu al comentarii