Veni, vidi, vici – cum au trăit și cum au luptat strămoșii noștri, romanii

Expoziția „Imperiul Roman – Tehnologia învingătorilor”, găzduită de Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca, a reprezentat o sursă veritabilă de cunoaștere și documentare pentru publicul de toate vârstele, în special cei mai tineri, elevii, arătându-se extrem de fascinați.

Pe lângă exponatele care ne-au oferit o perspectivă asupra echipamentului și strategiilor și tacticilor de luptă specifice armatei romane, expoziția a adus în atenția clujenilor și diferite aspecte particulare ale vieții cotidiene din Imperiu. Așa se face că am putut descoperi portul și obiceiurile femeii și ale bărbatului roman, instrumente/angrenaje întrebuințate în activitatea, munca de toate zilele (roata hidraulică, abacul, carul roman de transport, macaraua cu roată, meridianul vertical și cel orizontal, tăblița cerată ș.a.)

Dar să revenim la partea cea mai consistentă a expoziției și anume cea care prezintă organizarea strategico-militară romană. Armata era formată, cum bine știm, din legiuni, împărțite, la rândul lor, în centurii. Pe lângă legionari și centurioni, armata mai cuprindea și tribunii, ofițeri de rang ecvestru, inferior, după unele accepțiuni. Spre deosebire de armată, în Imperiu existau și întreceri de dragul amuzamentului general, astfel era considerată activitatea gladiatorilor. Reprezentanții diferitelor categorii militare se distingeau prin vestimentația caracteristică (de exemplu, centurionii se remarcau prin coiful denumit galea, cu o creastă transversală de-a lungul părții superioare, având penajul din păr vopsit sau pene).

Tehnologia în care strămoșii noștri au investit timp și resurse era una cât se poate de complexă pentru vremea respectivă; acest lucru este valabil când vorbim deopotrivă de apărare și de asediu sau atac. Amintesc la acest moment câteva dintre mașinile de război, reproduse în lemn: berbecul roman, balista (catapultă cu două brațe de torsiune capabilă să arunce cu forță sporită buloane, săgeți sau pietre), berbecul de asediu, onagrul (cea mai puternică mașină de război folosită la asedii), catapulta, turnul de apărare, în oglindă cu cel de atac.

Este interesant de cunoscut, de asemenea, strategia combativă a romanilor, de pildă formația „țestoasă” (testudo graeca; simbol al organizării tactice și practice, unde componenta principală o reprezentau scuturile mari dreptunghiulare. Implica multă disciplină și mult exercițiu pentru o coordonare colectivă eficientă), viziunea de luptă și de cucerire de noi teritorii.

Însă tehnologia romană s-a făcut remarcată nu doar în ceea ce privește mașinile de război, ci și la nivelul angrenajelor care facilitau traiul de zi cu zi, transportul, comerțul pe rutele imperiului. Am avut ocazia să vedem și la Cluj cum arătau șurubul lui Arhimede pentru irigarea culturilor; scripeții folosiți în ingineria civilă și navală și la construirea unor lucrări de infrastructură mare – poduri, drumuri, apeducte –; chorobates pentru măsurarea orizontalității planului, utilizat îndeosebi la construirea apeductelor; groma, indispensabilă în proiectarea planurilor inițiale ale orașelor din Imperiul Roman.

În expoziția de la Casa de Cultură a Studenților am intrat ca într-o poveste și la fel am pășit afară – prin poarta marcată de cele două coloane impozante, străjuite falnic de doi vulturi aurii și, bineînțeles, de bustul lui Iulius Caesar, membru al primului triumvirat (alături de Pompeius și Crassus), cel care a influențat semnificativ cursul istoriei Imperiului Roman și a cărui replică celebră dăinuie până în zilele noastre: Veni, vidi, vici!

Să sperăm că, în urma interesului arătat de clujeni acestei manifestări, expoziția „Tehnologia învingătorilor” se va redeschide și în acest an.

Iulia GHIDIU