In memoriam Iolanda Balaş – Soter

In memoriam Iolanda Balaş – Soter

(1936 – 2016)

Trist este acest martie 2016, trist deoarece, de la o lună la alta din păcate, sîntem tot mai săraci în valori, tot mai săraci în modele de urmat, tot mai săraci … Rămîn amintirile sub forme dintre cele mai diverse, majoritatea prezenţe în competiţii de înaltă performanţă şi mă refer la Jocuri Olimpice, Mondiale şi Europene. Competiţii în care Iolanda Balaş – Soter a strălucit, în sensul bun şi adevărat al cuvîntului.

Am avut ocazia de a o cunoaşte personal în 1996, discuţia avută fiind lungă şi de neuitat. De neuitat prin amintirile legate de Clujul atletic, de Timişoara atletică (unde a început atletismul la 12 ani, în cadrul clubului Electrica), de colegele de generaţie, de atletismul românesc în special şi cel mondial în general, de antrenori, de pregătirea specifică a atleţilor, competiţii, viaţă de familie, …

A fost descoperită de … dr. Ion Arnăutu, antrenorul “care ştia să se apropie de sportivi ca nimeni altul. Avea şi o putere de înţelegere a tuturor situaţiilor. La dr. Arnăutu, un antrenament dura cca două ore. În aceste două ore se muncea efectiv, era antrenament nu glumă şi nu aveam condiţiile pe care le au atleţii astăzi (sîntem în 1996 – n . D. S.) Pentru anii noştri, dr. Arnăutu folosea tot ce era nou, fiind la curent cu toate informaţiile. Încerca să ne insufle o pregătire modernă, o gîndire modernă, o gîndire atletică performantă (…) Lucra pe două planuri, la Clubul “U” Cluj şi la lotul naţional. Să fim corecţi, majoritatea atleţilor proveneau de la Cluj şi Clujul oferea un cadru propice performanţei”, am citat doar cîteva gînduri din ‘Un zbor prea repede frînt’.

Repere sportive sînt multe şi însemnate. Au ca punct de plecare anul 1953, anul transferului la CCA, actuala Steaua. Trei ani mai tîrziu, în 1956, stabileşte primul record mondial, iulie, Bucureşti, 1.75. Peste alţi cinci ani, în 1961, urcă ştacheta la 1.91, performanţă ce avea să reziste … zece ani (1971, Ilona Gusenbauer, Austria, 1.92).

Iolanda Balas – Soter, maestră emerită a sportului, a fost de două campioană olimpică (Roma, 1960, 1.85 * Tokyo, 1964, 1.90); de două ori campioană continentală (Stockholm, 1958, 1.77 * Belgrad, 1962, 1.83); a stabilit nu mai puţin de 14 recorduri mondiale şi europene; a fost de trei ori campionaă mondială universitară (Paris, 1957, 1.76 * Torino, 1959, 1.84 * Sofia, 1961, 1.91); de 19 ori a corectat recordul naţional; de nouă ori a fost campioană balcanică; toate recordurile le-a stabilit avîndu-l ca antrenor pe Ion Soter; a stabilit patru recorduri mondiale şi europene de sală (1961 – 1.77; 1961 – 1.80; 1961 – 1.83; 1961 – 1.86); stilul săriturii – ‘foarfecă’.

Practic, Iolanda balaş – Soter a dominat săritura în înălţime între 1957 şi 1967, perioadă în care a înregistrat 105 succese consecutive, veritabil record, neegalat încă.

În noiembrie 2012, Federaţia Internaţională de Atletism (IAAF) I-a făcut onoarea de a o include în IAAF Hall of Fame, alături de Abebe Bikila, Sergei Bubka, Sebastian Coe, Michael Johnson, Kip Keino, Carl Lewis, Paavo Nurmi, Irina Szewinska, Emil Zatopek, Edwin Moses, Jackie Joyner Kersee, …, o inaugurare Hall of Fame cu 13 mari nume ale atletismului mondial.

S-ar cuveini scrise multe, multe pentru că o personalitate de talia Iolandei Balaş – Soter nu poate fi cuprinsă în numai cîteva rînduri. S-ar putea scrie multe despre preşedinţia Federaţiei Române de Atletism (1988 – 2005), despre înfiinţarea Fundaţiei Atletismului Românesc, despre omul de la catedră, despre Ambasadorul care a fost pentru România şi atletismul românesc, Iolanda Balaş – Soter.

Martie 2016, o lună tristă, sîntem tot mai săraci …

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie