In memoriam Crişan MIRCIOIU (1913-2010)

medicina-arta-cultura-2008-1Anul acesta, la 20 iulie, se împlinesc o sută de ani de la naşterea celui care a fost o personalitate remarcabilă a urbei noastre şi a neamului din care el a făcut parte, reputatul profesor universitar şi eminentul chirurg al medicinii clujene, Crişan Mircioiu. Dacă în primăvara anului 2010 nu ar fi trecut la cele veşnice, şi astăzi ne-am bucura să fie printre noi, ca centenar, plin de superioare idei şi importante realizări în domeniul profesional, al ştiinţei şi culturii naţionale. Nu puţine şi demne de relevat se dovedesc a fi lucrurile de seamă pe care le-a înfăptuit profesorul Mircioiu, evenimentele de interes naţional la care a participat, importantele sectoare ale vieţii medicale, sociale şi culturale ale societăţii româneşti. Eminent profesor de chirurgie la Clinica I a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, rector al Universităţii Populare Cluj-Napoca, preşedinte al Astrei clujene şi al uniunii culturale a Vetrei Româneşti Cluj, veteran de război, iată numai cîteva din meritele, funcţiile profesional-ştiinţifice şi însărcinările onorabile la care s-ar mai putea adăuga încă multe altele.

Numeroase sînt congresele şi reuniunile ştiinţifice, naţionale şi internaţionale la care a participat cu valoroase comunicări de specialitate (Bucureşti, Cluj-Napoca, Viena, Berlin, Istanbul, Moscova, Atlanta, Atena, Strasbourg), aducînd notabile contribuţii ştiinţifice în domeniu, reprezentînd totodată nivelul cunoştinţelor şi preocupărilor medicale din ţară.

Activitatea ştiinţifică şi publicistică este deosebit de vastă. Ea se concretizează în cîteva sute de lucrări ştiinţifice, note, comunicări publicate sau prezentate în ţară şi străinătate, monografii, volume medico-culturale, cursuri pentru studenţii medicinişti, studii şi articole în reviste de specialitate sau de cultură. Ca urmare a valorii şi activităţii profesionale şi cultural-ştiinţifice generale, s-a bucurat de obţinerea mai multor premii şi diplome de excelenţă, de onorantul Doctor Honoris Causa decernat de universităţile din Oradea, Constanţa, Tîrgu Mureş, Arad, dar mai ales de decoraţiile Steaua României, Coroana României, Crucea „Regina Maria”, Crucea Veteranului de Război, acordate pentru merite deosebite din partea statului român. La acestea se mai adaugă şi titlurile de „Senior al Cetăţii”, „Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca” şi al oraşelor Sălişte (jud. Sibiu) şi Cîmpina, precum şi onoarea de a fi fost membru al renumitelor societăţi de medicină din Bruxelles (Belgia), Davos (Elveţia), Insbruck (Austria).

Din vremurile social-politice prin care a trecut şi i-a fost dat să trăiască, profesorul, maestrul neîntrecut al bisturiului dătător de sănătate celor în suferinţă şi bun observator al lumii în continuă devenire a ştiut să lase în urmă cenuşa şi să ducă înainte lumina vie a tot ce este pozitiv în societate şi spiritul uman, în necontenita înălţare spre sferele superioare ale existenţei. Personalitate complexă, dăruit de la natură cu o rară generozitate, cu un suflet mare cît o catedrală, încărcat cu o vastă cultură şi mare putere de muncă, Crişan Mircioiu a fost şi va rămîne un patriot luminat cu o profundă gîndire şi deschidere europeană, activ ca un „argint viu” în toate domeniile în care şi-a desfăşurat activitatea timp de peste şapte decenii. Iar pentru urbea noastră napocensă el a fost o personalitate emblematică.

Prof. dr. Dumitru PROTASE,

Membru de onoare al Academiei Române

Rectorul Universităţii Populare Cluj-Napoca

 Prof. dr. doc. Crişan MIRCIOIU

În vremuri senine şi înalte, ca şi în cele mici şi tulburi, chiar aspre şi ostile pînă dincolo de suportabil, Cetatea de omenie şi carte, de ştiinţă şi suflet românesc de sub Feleac a avut mereu savanţi şi cărturari rari, care i-au luminat calea şi i-au întărit paşii, apropiind-o de biruinţă. Intelectuali de toate condiţiile şi formaţiile au pornit spre Cluj ca spre un pămînt al făgăduinţei celei mari, să-i sporească împlinirile, visele şi idealurile, pe scurt, istoria sa! În Cetatea unor uriaşe personalităţi medicale şi nu numai — enumerăm aici cîteva: Iuliu Haţieganu, Papilian şi Bologa, Moga şi Goia, Iacobovici şi Ţeposu, Alexandru Pop şi Titu Vasiliu, Nana, Benetatto şi Fodor – a venit în preajma celui de-al doilea război mondial, ca student, tînărul Crişan Mircioiu. Venea copleşit de aceşti magi ai ştiinţei medicale, hotărît să calce pe urmele lor.

Viitorul eminent chirurg, dascăl şi om dăruit culturii, născut în 1913 la Cîmpina, este student între 1930- 1936, iar un an mai tîrziu devine doctor în chirurgie cu teza „Calculoza vezicală” apreciată cu Magna cum Laudae. Urmează alte repere: preparator la Chirurgie I (1940-1946); asistent universitar (1946-1949); şef de lucrări la IMF Cluj (1949-1962); conferenţiar universitar (1962-1970) şi profesor universitar (1970-1978). Clinica Chirurgie i-a fost a doua casă, unde s-a format şi afirmat ca om si dascăl, ca medic. Căsătoria lui cu fiica marelui patriot şi savant Onisifor Ohibu 1-a aşezat definitiv între elitele ştiinţei şi culturii ardelene, alături de care a trudit necontenit şi neostenit pentru şcoala ce l-a ridicat la demnităţi de onoare, pentru cetate, pentru colegi şi pentru bolnavi. Activitatea sa ştiinţifică se concretizează într-un număr de peste 900 lucrări ştiinţifice comunicate şi publicate în diverse reviste de specialitate din ţară şi străinătate. O atenţie deosebită a acordat problemelor de chirurgie de urgenţă – abdomenul acut — pe care s-a străduit să-l aducă în atenţia studenţilor şi medicilor tineri ca pe una dintre cele mai importante probleme ale medicinei de urgenţă.

O lungă perioadă a fost rectorul Universităţii Populare Cluj şi vicepreşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, filiala Transilvania. Este inclus în dicţionarul „Contemporary Who’s Who 2002-2003″.

Rar spirite dăruite lumii şi semenilor ca el, care, la 95 de ani, avea atîtea de împlinit, dădea încredere şi curaj, omenie şi imbold celor din jur. Profesorul a scris o poezie intitulată „Everesturi”. Plecînd dintre noi, Clujul Medical a pierdut un Everest ce a lăsat în urmă un mare gol greu de înlocuit.

Acum e dincolo de hotarul vederii noastre. Dar ne-a lăsat multe idei şi vise şi mai ales un pilduitor exemplu, care ne este alături şi ne arată drumul spre adevăr. Un exemplu greu de urmat. Vă mulţumim, Domnule Profesor.

Prof. dr. N. G. IONESCU

Magistru, Model şi Mentor

Profesorul Crişan Mircioiu se înscrie drept al treilea continuator la Catedra de Chirurgie, lăsînd în urma sa urmaşi destoinici. Noi, studenţii, l-am apreciat ca pe un deosebit specialist, dar şi pentru talentul său pedagogic, pentru căldura cu care ştia să imprime în noi demnitatea deontologică, arătînd şi avînd mereu un elan creator. Zeci de serii de studenţi şi medici în formare care l-au cunoscut din tinereţe îşi amintesc de cursurile sale în faţa unui auditoriu care umplea întotdeauna amfiteatrul, de precizia actului chirurgical efectuat sub lampa scialitică, mereu în asociere cu blîndeţea şi omenia sa la patul bolnavului, în alinarea suferinţei, iradiind încredere şi speranţă oricărui pacient operat. Împreună cu Profesorul Aurel Nana a înfiinţat un laborator de fiziopatologie şi chirurgie experimentală, plasat în incinta clinicii, la demisol, din care au rezultat lucrări de mare valoare ştiinţifică în domeniul şocului traumatic (în colaborare cu distinsul şi talentatul cercetător ştiinţific Edmund Neuman). Acolo a luat fiinţă chirurgia cardio-vasculară experimentală, pe ale cărei baze Profesorul Pop. D. Popa împreună cu Profesorul Radu Deac au fondat Clinica de profil din Tîrgu-Mureş. În condiţiile asperităţii de temperament a Profesorului Aurel Nana – aşa cum a menţionat Profesorul George Petrescu – faţă de minime culpe din Clinică ale unor colaboratori, şeful de lucrări pe atunci, doctorul Crişan Mircioiu, veghea mereu la o atmosferă familiară dintre conducere şi ceilalţi colaboratori din clinică, fiindcă mereu survenea cîte ceva care-i perturba liniştea exigentului Profesor Nana.

După o viaţă de mare trudă, Profesorul Crişan Mircioiu este autor de cărţi de specialitate şi de istorie a medicinii, care totalizează peste 900 de lucrări ştiinţifice şi comunicări, din care publicate peste 200, iar comunicate peste 700 la congrese sau la reuniuni ştiinţifice din ţară şi pese hotare.

Medicul devotat şi Maestrul adorat s-a format pe fondul unei vaste culturi, fiind dornic, în acelaşi timp, de răspîndirea culturii şi de educaţia tinerilor, dar şi a adulţilor. A iubit arta şi a servit-o cu pasiune întreaga viaţă.

La 20 iulie 2003, Profesorul Crişan Mircioiu, Magistrul, Modelul şi Mentorul a zeci de generaţii de studenţi în Medicină, deveniţi continuatori demni ai Şcolii Medicale Clujene, împlinea frumoasa vîrstă de 90 de ani, ocazie cu care mărturisea că mai are multe şi ispititoare proiecte, pe care speră să le împlinească, inclusiv o carte despre medicina secolului al XXI-lea. Mereu spunea: „Mai am atîtea de făcut”.

A reprezentat întotdeauna un exemplu în ceea ce priveşte comportamentul medicului faţă de pacienţi, faţă de alţi colegi, faţă de studenţi, faţă de părinţi, faţă de şcoală, de cetatea clujeană şi, de fapt, de tot ce ţine de neamul nostru.

Prof. dr. Ştefania Kory CALOMFIRESCU

 O VIAŢĂ DE OM TRĂITĂ PENTRU OAMENI

În urmă cu cinci ani, Clujul l-a sărbătorit pe profesorul dr. Crişan Mircioiu cu mare fast în Sala Mare a primăriei şi apoi la Teatrul Naţional. Cu prilejul celor două manifestări la care au participat un număr însemnat de foşti studenţi, discipoli, simpatizanţi etc., elitele Clujului, dar şi oaspeţi din alte zone au evocat viaţa şi activitatea ilustrului om al urbei noastre. Pe lîngă numeroasele urări de sănătate şi viaţă lungă s-a auzit în sălile menţionate dorinţa multora: „Să ne revedem la centenar!”. Din păcate, n-a fost să fie aşa. La mai puţin de un an, în 16 mai 2009, Crişan Mircioiu, în urma unor boli care îl urmăreau, a închis pentru totdeauna ochii, lăsînd în urmă o serie de planuri nerealizate. Profesorul Crişan Mircioiu a lăsat însă lumină în multe domenii. A fost cotat tot timpul vieţii ca o personalitate de marcă a Clujului şi nu numai, care s-a afirmat pe mai multe planuri. În ultimul deceniu de viaţă al profesorului m-am aflat mereu în preajma Domniei sale, reuşind astfel să cunosc îndeaproape şi partea nevăzută a omului. L-am cunoscut cînd nu mai practica profesia de chirurg, însă şi-a păstrat şi exercitat activitatea de doctor spiritual, domeniu în care profesorul Mircioiu s-a afirmat ca un OM cu majusculă. Nu era zi, fie că se afla la Vatra Românească, la Casa de Cultură, acasă sau pe stradă, să nu se ocupe de problemele unor oameni care i se adresau, cerîndu-i ajutorul. Interesant că niciodată nu refuza pe nimeni. Am văzut dorinţa sa permanentă de a fi util semenilor. Astfel de oameni se întîlnesc tot mai rar, dar pentru a păstra vie memoria profesorului Crişan Mircioiu, mă adresez cu pioşenie notabilităţilor municipiului Cluj-Napoca să găsească o soluţie de a se imortaliza numele său, pentru că a fost o flacără vie pentru urbea în care şi-a trăit cei mai frumoşi şi mai numeroşi ani de viaţă. „Amintirea este lucrul cel mai frumos al uitării”(Jose Hierro), iar „Uitarea este binefacerea ce vrea să corupă istoria”(Paul Valery). Să nu dăm ocazie uitării valorilor noastre.

Prof. dr. Onufrie VINŢELER

 Tinereţea PROFESORULUI

Profesorul de luminoasă amintire Crişan MIRCIOIU ar fi împlinit 100 de ani de la naştere. După ce îl sărbătorisem, la împlinirea vîrstei de 95 de ani, am fost solicitat, de o fostă studentă de a sa, pe atunci ea însăşi profesor la Facultatea de Medicină din Craiova, să-i comunic adresa şi telefonul spre a-i adresa cuvenitele urări. După primirea mesajului, în care fosta studentă îi ura să împlinească şi suta de ani de viaţă, Profesorul a sunat-o întrebînd-o, oarecum supărat: Cum dvs. vreţi să trăiesc doar o sută de ani?

Profesorul Crişan MIRCIOIU, una din cele mai reprezentative personalităţi ale Clujului universitar şi cultural al ultimei jumătăţi de veac, a fost omul care a iubit viaţa şi a dovedit, chiar şi după trecerea pragului a 90 de ani, o vitalitate şi o poftă de viaţă excepţionale. I-a plăcut, mai presus de orice, cartea. Îmi aduc cu multă plăcere aminte cu cît interes participa la lansări de carte, supunînd adesea autorul la un tir de întrebări legate de temele abordate de respectivul. A onorat cu distinsa dumisale prezenţă şi lansările multor cărţi ale mele. Iar cum unele erau consacrate poetului pătimirii noastre, care i-a fost naş de cununie, discuţiile ce se infiripau, de fiecare dată după vreo astfel de lansare, îmi produceau o bucurie suplimentară, deoarece, de multe ori, interlocutorul meu aducea aspecte noi, necunoscute posterităţii, despre poet sau despre marele prieten al acestuia, omul de aleasă ţinută morală Onisifor GHIBU, socrul lui, pe care îl venera şi despre care vorbea întotdeauna cu o căldură şi un respect rar întîlnite. Cel care a avut bucuria de a-l întîlni şi cunoaşte pe Profesorul Crişan MIRCIOIU îşi aminteşte un alt fapt relevant privind personalitatea sa: acest om nu a vorbit niciodată de rău pe nimeni şi nu ştiu să se fi certat cu cineva vreodată. Avea în gena sa trăsătura nobilă a prieteniei, a respectului faţă de semeni. Indiferent cît de important sau de umil ar fi fost interlocutorul său, Profesorul s-a dovedit întotdeauna, cît l-am cunoscut, un gentleman perfect, în cel mai profund sens al acestei noţiuni.

Azi, cînd ar fi împlinit 100 de ani de la naştere, putem aprecia măreţia şi nobleţea spiritului său. Şi ne este tare dor de cuvîntul său înţelept, bun şi cald.

Prof. dr. Dan BRUDAŞCU

Articole din aceeasi categorie

    Nu exista articole asemanatoare