În curînd, expoziţia Overtime_Peste timp

 Dragomir Sabina, Deserted, oil on canvas, 100x100cm, 2015 Proiectul expoziţiei, al cărei vernisaj va avea loc vineri, 12 februarie a.c., la ora 19, în noile spaţii expoziţionale ale Galeriei IAGA (Str. Cloşca nr. 9-11) prezintă o selecţie atentă de artişti italieni şi români: Angela Corti, Liu Bolin, Dadamaino, Francesco Arecco, Giorgio Tentolini, Marcello de Angelis, Marcello Gobbi, Marco la Rosa, Silvia Inselvini, Nicola Vinci, Constantin Botezat, Vlad Căpuşan, Cristian Bogdan Bara, Sabina Dragomir, Bianca Brişan, Gabriela Elena David, Alexandra Mureşan, Mihai Vrăbieş.

Expoziţia, ai cărei curatori sînt Dan Breaz şi Walter Bonomi, reprezintă un eveniment important pentru criticii şi colecţionarii internaţionali, confirmînd dorinţa galeriei de a fi o platformă culturală vie, al cărei obiectiv principal este de a dezvolta şi promova un dialog între arta contemporană italiană şi arta contemporană a Europei de Est, căutînd un posibil schimb cultural şi un dialog internaţional, care să reprezinte fundaţia pe care să se construiască proiecte pe termen lung.

Expoziţia Overtime dezvăluie o dezbatere vizuală referitoare la poziţia noastră istorică, prin urmare artiştii reevaluează conceptul de „nou”. Operele expuse par să apară după o matură şi inspirată reformulare a realizărilor artistice ale trecutului. Reflecţia lor „peste timp” înscrie principiile umaniste printre priMarcello De Angelis,Il ponte,2009,Acrylic injection painting,30x40 cm.ncipiile viziunii relativiste contemporane. Cu toate acestea, dezbaterea lor complexă referitoare la raportul figurativ/ non-figurativ se împleteşte cu investigaţia lor artistică de natură să chestioneze statutul existenţei fiinţei umane între o esenţă stabilă şi denominarea sa în calitate de semn vizual plurivalent.

Angela Corti lucrează în primul rînd în piatră, fiind preocupată mai ales cu ruptura şi fragmentarea pietrei şi a materialelor dure.

Liu Bolin este cunoscut mai ales pentru fotografiile performance-urilor sale, care păstrează instantanee ale prezenţei sale fizice sugestive. Uneori, artistul îşi pictează corpul în culorile mediului înconjurător, iar cu alte ocazii îşi reprezintă propriul corp ca pe un recipient transparent, care ne permite să vedem împrejurimile.

Începînd din anii 1970, Dadamaino a început să-şi dezvolte o cercetare pornind de la repetarea aceloraşi semne vizuale pentru a-şi transmite mesajul artistic. Începînd cu semne asemănătoare celor din alfabet, artista a ajuns, odată cu lucrările anilor 1990, precum lucrarea Il movimento delle cose (Mişcarea lucrurilor) la un nou comentariu estetic despre mişcare şi timp.

Cercetarea artistică a lui Francesco Arecco apelează un limbaj neo-minimalist pentru a-şi dezvolta propria sa poetică despre spirit şi materie, despre ceea ce înseamnă intern şi extern. Formele pe care le creează tind să se repete în opera sa pentru a accentua diferite modulări ale unor forme geometrice de bază.

Aptitudinile grafice impresionante ale lui Giorgio Tentolini sînt implicate în analiza ideii de amintire. Limbajul său construieşte imagini figurative alb-negru, referitoare la memorie în ipostazele sale antice sau mai recente. Giorgio Tentolini creează compoziţii minuţioase care încorporează în imagine metafore ale locurilor, visNicola Vinci,Il Fiume,2011, print true giclèe mounted on dibond, Edition 2 example, ex. nr. 12, diptych, 100x80 cm each oneurilor şi viziunilor.

Lucrările lui Marcello de Angelis sînt create cu un interes special pentru valorile desenului în conjuncţie cu calitatea picturală a culorilor sale. Percepţia sa abstractă a spaţiului şi timpului redescoperă un sens al lumii fizice şi metafizice.

Ideea metamorfozei este centrală în sugestiile tactile oferite de sculptura lui Marcello Gobbi. Lucrările sale vorbesc despre condiţia umană în starea sa permanentă de tranziţie. Pentru Marcello Gobbi, epiderma de silicon a sculpturilor sale simbolizează un interval de timp suspendat, în care transformarea încă nu este finalizată, în schimb poezia de o frumuseţe sublimă este revelată.

În cea mai recentă etapă a dezvoltării sale artistice, lucrările sculpturale ale lui Marco la Rosa tind să simbolizeze impredictibilele „borne kilometrice” ale timpului. La rîndul său, Silvia Inselvini măsoară timpul şi temporalitatea repretînd simboluri aparent inconştiente ale salvării spirituale.

Nicola Vinci este un fotograf preocupat de problema condiţiei umane din perspectiva unor copii care figurează în calitate de personaje ale scenariilor sale vizuale. Siluetele copiilor, într-un permanent dialog cu elementele de scenografie, sînt încorporările artistice ale întrebărilor simple care ne bîntuie în legătură cu misterul vieţii.

O secţiune specială a expoziţiei tratează dezvoltarea tradiţiei figurative. Constantin Botezat redescoperă limbajul figurativ al modernismului tîrziu, Vlad Căpuşan explorează tensiunea figuraţiei narative absurde, în timp ce Cristian Bogdan Bara surprinde cu viziunea sa ludică, moştenită de la stilul primitivist şi de la arta brută.

De asemenea, în conexiune cu tradiţia figurativă sînt viziunile lirice referitoare la nudul feminin din lucrările artistei Sabina Dragomir, reprezentările tensionate ale metamorfozei în lucrările artistei Bianca Brişan şi perspectiva expresionistă anamorfotică pe care ne-o oferă Gabriela Elena David.

Universul vizual al expoziţiei variază de la precizia realistă, la abstracţia geometrică, lirică sau minimalistă, dar filtrează totul prin viziunea relativistă contemporană despre conceptul de timp şi estetism. Interesul artiştilor pentru statutul fiinţei umane în timp şi o viziune atent reformulată despre măiestria artistică îi reuneşte pe cei unsprezece expozanţi în jurul ideii unei reflecţii suplimentare, „peste program”.

Articole din aceeasi categorie