Îmbătaţi cu ţuica dezbinării

Ambasador.

Mare, plin de… potenţial, tare în a servi. Căci nu putem uita etimologia latină, care vorbeşte de un servitor. Şi care nu iese niciodată din cuvântul stăpânului. Aşadar, trimişii marilor puteri fac totul pentru a implementa politica statului care i-a trimis. De obicei o politică contrară voinţei statului gazdă şi, mai ales, a poporului de unde o fi el.

Dacă unii ambasadori de pe la noi consideră că obiceiurile Crăciunului (din Moldova, în special) aparţin unui ev precreştin rău-famat) alţii, în schimb, se duc şi în … mâini la manifestările sălbatice cu adânci rădăcini în Evul Mediu. De ce oare? Doar aşa, să se îmbete cu pălinca harghitenilor?

Daţi-mi voie să mă îndoiesc.

Ambasadorii Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Belgiei şi Ungariei nu s-au adunat pe degeaba la Csiksereda. Unul n-a încercat să spună asta în română: Miercurea Ciuc. Şi nici măcar cu Szekerburg-ul german nu s-au încurcat. S-au dedat însă la ceea ce ambasadorul Graţioasei Sale Majestăţi, Elisabeta a II-a a numit „pălinca de aici este foarte specială” (citat vesel şi hlizit după Brexit-ul ES Paul Brummell).

Preapotenţialitatea lor n-a scăzut nici când a venit vorba despre obiceiul barbar al măştilor groteşti, plimbate pe străzile oraşului pentru a „înmormânta iarna”.

Aşa este obiceiul locului: din întunecatul Ev Mediu, se zice că e bine ca, înainte de Postul Mare catolic să se ardă păcatele oamenilor (?) Am pus semnul întrebării pentru că nimeni nu spune cu voce tare care ar fi aceste păcate.

O veselie macabră, de alungare a duhurilor rele (în secol. XXI, zic !!!) s-a scălâmbăito-belingărit cu măşti de o hidoşenie „clasică”, ce a slăvit simboluri ale Ungariei Mari. Şi Mici, totodată.

Înainte ca gâlgâiala pălincii de 50 grade să cutremure suflete, ambasadorii s-au retras din calea vulgului. Oripilaţi? N-aş putea spune. Cert e că întâlnirea de taină s-a desfăşurat pe… Trei Scaune (USA, GB şi B), stâlpuite temeinic de H-ul ce a stat la temeinicia mesei plină de bucate.

Alese, desigur.

Fărşangul este un ceva care în română nici că se există! Dar păpuşa bilibistrocizant-traductibilă, închipuind toate păcatele oamenilor a fost arsă în urletele celor care, cu o clipă înainte numărau cu obstinaţie ţepii din coroana Întâistătătorului Sfânt al unui neam cu greu smuls din ghearele beznei păgâne.

Nostalgice vremuri !

Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

One Response to Îmbătaţi cu ţuica dezbinării

  1. Unu'

    Se face numai și numai ceea ce guvernul României permite să se facă. Vă imaginați un astfel de comportament în Spania, sau în Polonia? Dar mămăliga este proastă de tolerantă.