Hai sictir, patriotule, că iei vopseaua!

În intervenţia de astăzi torn din belşug gaz pe focul de tabără, chiar dacă gazele s-au scumpit, şi mă revolt ca cei de pe Bounty că mulţi ne (mă) citesc evreieşte şi mă… citează aiurea, adică de la dreapta la stânga şi mai grav este că o fac şi jucând baba oarba, cu un chiştioc de Carpaţi fără filtru între dinţii galbeni şi parodontotici ce stau să cadă, fiindcă sistemul de sănătate supurează. Dar sunt patriot şi mă doare-n şpiţ. Arde-mă, Statule care eşti, că te suport cu stoicism, fiindcă sunt patriot şi numai acest gând îmi ţine de foame şi de urât. Fă orice cu mine, dar nu-mi impozita şi patriotismul, că e tot ce mi-a rămas din nimicul pe care l-am avut.

Am fost înştiinţat că zilele trecute am bulversat somnul raţiunii unor patrioţi flecari şi mi-am dat seama că am pus vârful condeiului pe o tumoare neoplazică. Dar nu bat în retragere, ci dimpotrivă, aplic deviza „cea mai bună apărare este atacul” şi vreau să opresc din faşă progresia bolfei.

M-am făcut greşit înţeles şi acuzat de lipsă de patriotism, îndrăznind să presupun cu doza de ironie aferentă (şi nu să afirm) că somalezii pântecoşi şi ugandezii trăiesc mai bine decât clujenii, în baza unui studiu întocmit de nişte amatori cu veleităţi de mari specialişti! Lectura ad litteram a editorialelor subsemnatului şi abuzul de seriozitate dăunează grav sănătăţii, mai ales într-o ţară în care timpul te strânge cu menghina şi salariul te obligă să-ţi mai faci o gaură-n curea. N-au fost semnalate contraindicaţii ori reacţii adverse în cazul excedentului de bunădispoziţie. Dar patriotismul invocat din exces de…patriotism duce la hiperpatriotism. Boală incurabilă în cazul celor ce poartă ochelari de cal troian şi sunt orbi de-a drepta şi de-a stânga, refuzând să accepte că suferă de cataractă patriotică, asociată cu sindromul ochiului uscat.

Pe cei pe care patriotismul îi dă afară din casă îi compătimesc, şi le recomand călduros să nu-l ţină sub saltea sau la ciorap, ci să-l vâre cu încredere într-o…bancă, poate se aleg şi cu o dobândă grasă. Atenţie, nu în banca din parc, care în cel mai bun caz vă poate oferi odihnă. Nu veşnică.

Cu părere de rău pentru simpatrioţi, dar n-am atins nivelul extatic de patriotism şi să ajung să constat că la fântâna arteziană din piaţa Avram Iancu, sub mâna protectoare a „Crăişorului munţilor”, curge nu apă, ci lapte de soia şi miere de copac. Daţi-mi voie să nu fiu dobitoc şi să accept că respir cel mai curat aer de pe pământ doar pentru că sunt patriot şi pentru nimic în lume n-aş accepta ca cineva să-mi spună verde-n faţă că inspir moarte şi expir viaţa din mine în cel mai poluat oraş european.

Nu consider că sunt mai puţin patriot pentru că îmi dau cu părerea decât unul care, din preaplin patriotism, acceptă să fie luat de prost. Din patriotism ar trebui să accept că Dragnea îmi poartă sâmbetele.

Să trăieşti, patriotule şi umblă sănătos cu patriotismul tău! N-ai decât să fii Mel Gibson, dacă te prinzi unde bat şaua să priceapă iapa. Rupe-te-n patriotisme şi cere ca pe piatra ta de mormânt să scrie cu litere de aur că ai fost un model de patriotism. Sau crezi că din patriotism poţi refuza să părăseşti această lume?

Dar nu-mi cere să te imit, fiindcă ar însemna să fiu un papagal curcubeu. Pe deasupra şi împăiat la minte. Eşti liber să-ţi strigi patriotismul, sunt liber să ţi-l strangulez şi nu o fac de plăcere, ci pentru că o ceri. Vă doresc, dragi cititori, să nu fiţi patrioţi peste măsură, ci echilibraţi şi mai ales largi la vedere şi, parafrazându-l pe Sfântul Apostol Pavel, largi la inimi. Dacă voi sughiţa, la tine îmi va fi gândul, patriotule.

Cristian FOCŞANU

Articole din aceeasi categorie