Gingaşul domn Tăriceanu

Ceea ce se numea “lupta împotriva corupţiei” a început, de o vreme, să meargă la pas, dacă nu cumva în marşarier. Cred că este evident pentru toată lumea. Cum la fel de evidente cred că sunt preocupările actualilor guvernanţi – să ne gândim doar la celebra Ordonanţă 13 – transmise şi în multe dintre declaraţiile unora dintre politicieni, care se străduie din răsputeri, în fel şi chip, să susţină acest mers al lucrurilor.

Să-l ascultăm, de această dată, pe nimeni altul decât pe preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, şeful formaţiunii politice numită ALDE, ajunsă în coaliţia de guvernare. În discursul susţinut tocmai la Conferinţa Naţională a Tineretului ALDE, el a declarat că România se află “într-un grav derapaj” pe care nu şi-l imagina “la începutul anilor ’90″. În viziunea sensibilului domn Tăriceanu, derapajul este provocat de “instituţiile de forţă” şi – cum altfel? – de presă.

“Văd o societate în care oameni cum sunt cei din presă, în loc să pună accent pe apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, vor să întărească instituţiile de forţă, instituţiile represive ale statului, care se îndreaptă împotriva cetăţenilor”, a afirmat domnia sa. În opinia lui Tăriceanu, “instituţiile sunt făcute să apere şi să servească cetăţeanul, nu să îl asuprească, nu să îi îngrădească libertăţile, nu să îi asculte telefoanele, nu să îl trimită pentru vini închipuite în instanţă, nu să îl plimbe cu cătuşe pe la televizor!”

Extraordinar, câtă grijă paternă are de cetăţenii patriei domnul Tăriceanu! Şi cît este el de supărat pe “oamenii din presă” care îi arată pe unii purtători de cătuşe la televizor. Şi cum vrea dânsul să ne scutească pe toţi de abuzuri, de nedreptăţi, de ascultatul telefoanelor şi astfel să scoată scumpa noastră ţară din şanţul în care a derapat. Sunt impresionat până la lacrimi.

Chiar că îmi vine să plâng de mila şleahtei de infractori politici care au jefuit ţara asta ani de-a rândul. Mi se rupe sufletul de sutele de funcţionari publici de toate calibrele – primari, preşedinţi de consilii judeţene, miniştri secretari de stat, miniştri, prim-miniştri şi nu aveţi decât să completaţi dumneavoastră lista – cercetaţi şi unii chiar condamnaţi pentru infracţiuni de corupţie. Asta ca să nu mai vorbim despre deputaţi şi senatori. Adică au furat, au delapidat, au luat mită, au făcut trafic de influenţă şi instituţiile astea represive se leagă de ei? Vai drăguţii de ei, cât de oropsiţi sunt. Cum sunt ei de asupriţi şi cât de mult le sunt îngrădite libertăţile.

Şi de presa asta ce să mai vorbim? Îi arată aşa pe unii, fără ruşine, cu cătuşele la mâini, când, de fapt, ei ar trebui să-i arate doar în campanie electorală, doar când taie vreo panglică inaugurală, doar când ţin un discurs patriotic (eventual, să le şi corecteze greşelile gramaticale), doar când se află în mijlocul maselor transmiţând indicaţii preţioase despre una sau alta, doar cînd… Mama lor de ziarişti. De fapt, dacă stăm să ne gândim, ei sunt de vină pentru toate astea.

Eu chiar sunt de acord cu gingaşul domn Tăriceanu, şi asta cel puţin în două privinţe.

Ca şi domnia sa, nu îmi imaginam, prin anii ’90, că s-ar putea întâmpla aşa ceva. Nu îmi imaginam că toţi cei care furau pe rupte, care făceau abuzuri pe faţă, zi de zi, despre care scriau non-stop “oamenii din presă” (după cum vedem, nici atunci ăştia nu erau mai cumsecade, şi atunci aveau ei ce aveau cu bieţii ceţăţeni), nu-mi imaginam deci, că se va ajunge ca măcar o parte dintre aceşti infractori să ajungă acolo unde le este locul.

Şi mai sunt de acord cu domnul Tăriceanu că ţara chiar se află “într-un grav derapaj”. Şi cum ar putea fi altfel, când o persoană ca domnia sa ajunge preşedintele Senatului?

Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie