Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 193. DESPRE OAMENI ŞI FAPTE CARE AU FĂCUT ISTORIE

Desfăşurată în prezenţa unei asistenţe alcătuite din reprezentanţi ai elitei ştiinţei şi culturii româneşti şi internaţionale, oameni a căror companie ne onorează, cu care ne mândrim că le suntem contemporani şi că ne reprezintă, cea de a 193-a Gală ,,Medicină, Artă, Cultură” s-a constituit în darul de preţ oferit clujenilor, în anul 21 al evenimentului şi în luna sa aniversară. Cine altcineva decât vizionarul Acad. Nicolae HÂNCU, iniţiatorul şi moderatorul istoricelor Gale, putea să prevadă o dezvoltare de asemenea anvergură a acestora, astfel încât acestea să devină cea mai longevivă reuniune a spiritelor celor mai alese ale Clujului? Opţiune strălucită, care şi-a validat din plin valoarea, soliditatea demersului, perenitatea. Odată intraţi în programul manifestării, acesta a cuprins următoarele momente mari:

Acad. Ionel HAIDUC a transmis un MESAJ din partea Academiei Române.

Prof.univ.dr.ing. Radu MUNTEANU – VALORI ALE INGINERIEI INTERBELICE DIN TRANSILVANIA. Conferinţa ilustrului profesor s-a axat pe evidenţierea moştenirii ştiinţifice lăsate patrimoniului spiritual românesc de doi veritabili pionieri, corifei ai cercetării şi ingineriei româneşti, Augustin Maior şi Traian Dragoş.

O MARE PERSONALITATE A ŞTIINŢEI: INGINERUL AUGUSTIN MAIOR. Ne găsim în epoca comunicaţiilor şi ar trebui să preţuim mai mult pe pionierii lor, mai ales dacă sunt de-ai noştri. Mă gândesc acum la Augustin Maior. Acesta a făcut parte din acea categorie de oameni care găsesc prin munca lor merite realităţii, dar şi energie pentru a o perfecţiona. Chiar la începutul epocii telegrafului se încerca şi transmisia directă a vocii omeneşti. În 1876 Graham Bell reuşeşte să transmită vocea printr-un microfon cu lichid, care în 1881 este înlocuit de unul cu cărbune de către D. Hughes. Apoi, perfecţionarea telefoniei a urmat trei căi. Prima se referă la transmiterea pe distanţe mari, fără deformarea sunetului, lucru datorat americanului de origine sârbă Michael Idvorsky Pupin (1858-1935). A doua mare direcţie o constituie automatizarea repartizării legăturilor între abonaţi şi centrala automată, dezvoltată între 1889-1898 de către fraţii Strowger. În fine, la începutul secolului trecut apare multiplicarea legăturilor prin curenţi purtători, fapt ce a deschis era comunicărilor concomitente, multiple. Aceasta a fost posibilă datorită geniului profesorului clujean Augustin Maior (1882-1963), care a realizat încă din 1905 transmisiuni multiple suprapuse prin curenţi alternativi de înaltă frecvenţă. Prioritatea sa mondială în telefonia multiplă este recunoscută în celebra publicaţie ,,Electrotechnische Zeitschrift “ din 9 mai 1907. Mă gândesc că geniul este acela de la care omenirea învaţă ceea ce el n-a învăţat de la nimeni. Un astfel de om ce n-a cunoscut decât limitele oboselii sale având facultatea de a percepe într-un mod neobişnuit s-a născut la 21 august 1882, la Reghin. Aici urmează şcoala primară (1892-1896), continuă la Liceul Romano-Catolic din Târgu Mureş (1896-1897) şi la Liceul Piarist din Budapesta (1897-1900). În 1905 devine inginer la Şcoala Politehnică din Budapesta, dar între 1904-1905 urmează cursuri de specializare în fizica teoretică şi matematici superioare la München, Viena şi Gottingen.(…) După anul 1900 îl regăsim ca student al Politehnicii din Budapesta, unde excelează prin cercetare şi dinamica ideilor. Anul 1905 este un an uluitor pentru ştiinţa veacului XX, iar acest an îl regăseşte pe tânărul Maior la Universitatea din Gõttingen, unde studiază teoria cuantică a radiaţiei şi teoria câmpului electromagnetic a lui Maxwell. Apoi, după apariţia celor trei articole ale lui Einstein – care au revoluţionat ştiinţa – Maior este atras de relativitatea restrânsă şi electrodinamica corpurilor în mişcare. În anul următor (1906) propune în premieră mondială utilizarea curentului alternativ în telefonie şi demonstrează teoretic rolul rezonanţei electromagnetice în transmisia telefonică la mari distanţe, iar apoi probează experimental acest lucru. Maior dovedeşte că rolul cunoştiinţelor este adesea mai important decât acela al imaginaţiei, publicând în 1907 în Elektrotechnische Zeitschrift celebra lucrare „Asupra telefoniei multiple”, iar în 1908 expune la Prima conferinţă internaţională a inginerilor PTT lucrarea „Telefonia armonică” sau telefonia în curent alternativ, urmată apoi de altele, dar şi de preluarea rezumatelor acestora de către revista americană „Electrical World”. Pe baza acestor rezultate s-a propus folosirea principiilor telefoniei lui Maior la realizarea comunicaţiei transatlantice. Aşa se face că în anul 1910 are loc consacrarea internaţională a lui Maior în domeniul telefoniei multiple şi tot atunci, pe baza unor lucrări ale lui H. Poincaré, savantul demonstrează posibilitatea transmiterii semnalului telefonic fără distorsiuni. Dar, după glorie apar plagiatorii şi în anul 1911 revisata engleză „The Electrician” atribuie invenţia unui american, însă la replica lui Maior, revista recunoaşte „marea eroare”.(…) Augustin Maior a introdus o nouă funcţie, pe care a numit-o „cvasientropică”, în teoria cuantelor, descoperite în anul 1900 de către fizicianul german M.E.L Planck, 1858-1947, laureat al premiului Nobel 1918. Considerând interiorul nucleului atomic drept un spaţiu hiperbolic, Augustin Maior a explicat unele dintre fenomenele din interiorul nucleului, pe baza mecanicii neeuclidiene. În 1918 Maior revine în ţară, iar în iulie 1919 este numit profesor la Institutul de Fizică Teoretică şi Tehnologică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, pe baza referatului întocmit de academicienii Petru Poni, Ludovic Mrazec şi Gheorghe Tiţeica. Mai târziu a fost directorul acelui institut. El a ţinut primul curs de fizică teoretică şi aplicată în limba română la Universitatea din Cluj, dar a susţinut şi cursul de fizică şi tehnologie industrială la Academia Comercială din Cluj (1922-1923). Între anii 1929-1930 şi 1945-1946 este decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cluj, iar în 1937 devine membru titular al Academiei de Ştiinţe din România. Profesorul Maior a fost cel care a introdus în România predarea cursurilor distincte de fizică (1919-1940), dar a predat în paralel şi cursuri de electricitate şi magnetism, teoria vibraţiilor, acustică şi optică, mecanică cuantică şi statistică cuantică, teoria electronilor şi teoria relativităţii. (…) Poate nu este lipsit de interes să amintim că o sinteză a lucrărilor lui Maior din perioada 1942-1944 sub titlul „Câmpul gravitaţional şi magnetismul” a fost prezentată de marele Louis de Broglie în faţa Academiei Franceze de Ştiinţă. Maior a introdus noţiunile de pseudotemperatură, pseudoentropie şi entropie radiantă, pentru a lua în considerare fenomene ce ar putea avea loc în masa stelară la presiuni enorme.

AMINTIREA UNUI DESTIN UITAT. TRAIAN DRAGOŞ. Mă gândesc la ceea ce a fost inginerul Traian Dragoş – un mare inventator şi creatorul Şcolii de Subingineri Electromeca-nici din Cluj, prima şcoală de acest gen din România. Născut în ţinutul Bistriţa-Năsăud la 10 iunie 1883, într-o fami-lie de preoţi, tânărul Dragoş se înscrie în 1907 la Politehnica din Budapesta, unde în 1912 devine inginer ,,Magna cum laudae”. Se căsătoreşte cu Eugenia Mănăştureanu, verişoara lui Liviu Rebreanu, şi lucrează la firma ,,Fraţii Liptak et Comp” din Budapesta. După scurt timp, se mută în Cehia şi devine inginer şef la Uzinele Skoda, unde se remarcă printr-un excepţional spirit inventiv materializat prin numeroase brevete în cele mai diverse domenii, de la armament la articole de uz casnic. La Cluj, inginerul Traian Dragoş este apreciat unanim nu numai în domeniul tehnic, dar şi ca om de o excepţională cultură. El a realizat la Atelierele CFR din Cluj o secţie model pentru repararea materialului rulant alături de marele pod rulant de 120 tone cu cărucior autoridicător, la care aplică invenţia sa din 1912 referitoare la frânele cu bandă în sistem ,,D”. (…) Traian Dragoş îşi reia cercetările asupra motorului său, care urma să fie destinat tracţiunii feroviare. În urma memoriilor sale, pe lângă Atelierele de reparat automobile Braşov, în 1946 se înfiinţează ,,Biroul tehnic special” condus de Traian Dragoş, care avea ca obiectiv ,,proiectarea şi realizarea prototipului motorului ,,TD” de mare putere, cu transmisie directă pentru locomotive”. (…) Prototipul a fost realizat între 1952-1956. Rezultatele au fost excepţionale la vremea aceea şi au rezultat patru propuneri de direcţii pentru continuarea cercetării şi aplicaţii, urmând ca Ministerul să aleagă una dintre acestea. Decizia a fost luată prin rezoluţia primului ministru ,,de acord cu pro-punerea”, fără să precizeze cu care din cele patru, fapt ce a înmor-mântat marea invenţie. Traian Dragoş a fost pe punctul de a revoluţiona nu numai motorul Diesel, ci şi tehnica motoarelor cu combustie internă, prin realizarea unui prototip cu combustie la temperatură joasă. Războiul şi mutarea la Timişoara au fost principalele cauze, dar şi cele care au urmat, lăsând neterminat proiectul unei originale locomotive Diesel-electrice…

Prof.univ.dr.ing., dr. ist. Mihai MUNTEANU.

Prelegerea a cuprins evocarea câtorva gânduri amplu documentate şi repere istorice despre Basarabia, respectiv a unor direcţii distincte, care să răspundă punctual la câte o întrebare.

Care este originea numelui Basarabia?; Este oare ideea unionistă o expresie a unui „imperialism românesc”? ; Cum s-a realizat Unirea, care au fost paşii parcurşi pentru înfăptuirea ei?

Spaţiul tipografic nu ne permite să insistăm asupra vastei problematici luate în discuţie, motiv pentru care redăm selecţiuni din finalul excepţionalei conferinţe a Prof. Mihai Munteanu.

,,În martie 1918, zemstva din Bălţi cerea simbolic Unirea cu România. Acum, în 2018, peste 130 de localităţi din Basarabia şi circa 20 de şcoli, licee şi Universităţi (Universitatea de Stat a Moldovei, Universitatea Tehnică a Moldovei) au semnat acte simbolice, de Unire cu Patria Mamă, iar exemplul lor a fost luat de primăriile unor localităti din România. În luna februarie, Raionul Străşeni a fost primul din Basarabia care a semnat declaraţia de Unire cu România. La 27 martie 2018, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a fost primul din România care a adoptat Declaraţia de Unire, în prezenţa Preşedintelui Consiliului Raional Glodeni şi a primarilor din Glodeni, aflaţi cu toţii la Bistriţa. Iar acelaşi gest a fost făcut tot în aceeaşi zi, şi de către Consiliul Judeţean Iaşi. Marile adunări populare de acum un secol îşi găsesc corespondenţă peste timp în Adunarea Unionistă cu aproape 100.000 de participanţi de la Chişinău, din 25 martie 2018 (inclusiv cu participanţi români sosiţi de la Bucureşti, Timişoara, Oradea, Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Suceava, Brăila, Galaţi, sau din străinătate – Paris, Milano, Palermo).

• Microconcert MEDSTRINGS ORCHESTRA. După asemenea avalanşă de informaţie din domenul ştiinţelor inginereşti şi ale istoriei, a venit rândul momentului muzical. În premieră absolută pe scena Galelor, publicul a avut plăcerea de a aplauda evoluţia nou-constituitei orchestre a tinerilor medicinişti clujeni, MedStrings Orchestra – orchestră alcătuită din studenţi de la toate secţiile U.M.F. ,,Iuliu Haţieganu” şi reunită sub bagheta tânărului dirijor şi proaspăt medicinist Vlad ENIU. Au fost interpreate: Coralul ,,Jesus Bleibt Meine Freude” de J.S. Bach; Partea 1 (Allegro molto) din Simfonia nr. 40 în sol minor de W.A. Mozart, precum şi trei piese din repertoriul Larei Fabian – ,,Caruso”, ,,Io vivo senza te” şi ,,Je t’aime” – aranjamente orchestrale de Vlad Eniu, având-o ca solistă pe Patricia NICULA, talentată medicinistă şi prezenţă de-acum consacrată la microfonul Galelor. Succes deplin şi garanţie a celor viitoare.

Michaela BOCU

Foto: Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Articole din aceeasi categorie