Filarmonica de Stat „Transilvania” : Seară Bartok

• vineri, 19 ianuarie, 19. 00 * Colegiul Academic •

Unul dintre fenomenele cele mai interesante din muzica secolului al XX-lea, Béla Bartók a fost cunoscut, în timpul vieţii sale, în special ca pianist, profesor şi culegător de folclor. Cercetările făcute asupra muzicii tradiţionale – cu precădere româneşti, maghiare şi slovace – au constituit un solid fundament al studiilor etnomuzicologice. Mai mult decât atât însă, ele i-au influenţat în mod covârşitor compoziţiile. Ca în multe alte cazuri din istoria muzicii, poziţia de frunte pe care o ocupă în pleiada compozitorilor primei jumătăţi a secolului al XX-lea a venit doar postum, odată ce lumea muzicală a devenit pe deplin conştientă de contribuţia majoră pe care el o adusese în domeniul compoziţiei.

Concertul pentru violă a fost început în vara anului 1945, însă Bartók a murit de leucemie la puţin timp după, lăsând în urma sa doar schiţele lucrării. Prima versiune dusă la bun sfârşit i-a aparţinut lui Tibor Serly – violist şi compozitori maghiar – care a publicat-o în 1950. Ulterioare revizii, mai mult sau mai puţin substanţiale, au apărut mult mai târziu: Atar Arad, Csaba Erdélyi şi, în 1995, Nelson Dellamaggiore, sub supravegherea lui Peter Bartók – fiul compozitorului – şi cu sprijinul violistului Paul Neubauer. Această din urmă versiune este considerată de mulţi critici cea mai apropiată de stilul şi limbajul lui Bartók.

Concertul pentru orchestră, compus în 1943, oferă ascultătorului mai puţin avizat în muzica secolului al XX-lea o introducere admirabilă. Majoritatea melodiilor sunt, încă de la primă audiţie, extrem de atractive şi uşor de memorat. Concertul pentru orchestră este o lucrare contemporană în cel mai bun sens al cuvântului, în ea regăsindu-se toate elementele care l-au influenţat pe Bartók de la începutul carierei sale şi până la sfârşitul vieţii: Brahms, Liszt şi Strauss, Debussy, Stravinski sau Schönberg; şi, în mod neîndoielnic, esenţa muzicii populare maghiare care colorează toate melodiile, armoniile şi ritmurile.

Violistul Cristian Andriş a studiat la Madrid, Freiburg, Lugano şi Hamburg. Este colaborator permanent al Orchestrei de Cameră din Zürich, al Lucerne Festival Strings, Musikkolegium Winterthur şi al Orchestrei Radio din Lugano. Ca muzician de cameră a colaborat cu artişti ca Robert Cohen, Boris Garlitzki, Gerhard Schulz, Dorin Marc, Alissa Margulis, Latica Honda Rosenberg, Isabel Charisius, Felix Renggli, Răzvan Popovici, Bernhard Hartog, Liviu Prunaru, Wolfram Christ, Andra Darzins, Marin Cazacu, Olaf Manninger, Marc Bouchkov, Alexander Kerr, Alberto Menchen, Alexander Buzlov şi Ulrich Wolff.

Seară Bartok, dirijor Gabriel Bebeşelea, solist Cristian Andriş (violă); Concertul pentru violă Sz 120 BB 128, în premieră naţională; Concertul pentru orchestră Sz 116 BB 123

Articole din aceeasi categorie