Fenomenul thanatoturismului în rândul clujenilor

Ce este thanatoturismul? Un oximoron ce mixează, nu fără succes, activitatea de plăcere provocată de turism cu durerera, suferinţa şi moartea. Or omul este astăzi este nu atât preocupat, cât mai ales atras de ideea de moarte. Asistăm şi stupefiaţi şi neputincioşi la un fenomen care câştigă  tot mai mult teren în rândul amatorilor de senzaţii tari. Foarte mulţi oameni nu mai sunt atraşi de vacanţele clasice specifice anotimpului în care ne aflăm, în Grecia, Turcia, Tunisia sau Spania, sau de destinaţiile exotice ca Thailanda sau Maldive, pentru care unii sunt capabili să contracteze un credit bancar. În sensul în care pentru o săptămână de lăfăială la soare şi baie în mare sau ocean, acceptă să-şi tragă de la gură câţiva ani, pentru a returna creditul caracterizat prin dobânzi oneroase. Pentru a-mi satisface curiozitatea, am chestionat, în calitatea de „chestor” de ziar, mai mulţi clujeni, întrebându-i dacă nu s-au săturat de aceleaşi destinaţii şi obiective? Şi nu mare mi-a fost mirarea să primesc răspunsurile la care dealtfel m-am aşteptat sau pe care le-am anticipat, fără să invoc…darul străvederii, specific al celor nebuni după Hristos. Cu alte cuvinte nu pozez într-un înainte-văzător şi nu mă ocup cu ceea ce se numeşte cardiognosia. Aşadar, clujenii, căci la aceştia m-am rezumat, nu mai sunt interesaţi de obiectivele arhicunoscute ale Parisului, Londrei ori Romei, adică de Tour Eifel, Buckingham Palace, Tower Bridge, London Eye, Colloseum etc. Vor altceva. Or dacă merg la Paris, preferă cimitirul Pere Lachaise. De ce? E mai şic, implică un oarecare mister. E mai şmecher să-ţi cer prietena în căsătorie lângă mormântul lui Jim Morrison sau lângă cel al scriitorului Oscar Wilde. Tour Eifel e demodat şi prea aglomerat. Unde mai pui că liftul scârţâie şi mă trimite imediat la filmul „Destinaţie finală”. Amatorii genului ştiu la ce mă refer. Unii mi-au dezvăluit că ajungând la Londra s-au dat peste cap să ajungă în zona Whitechapel, unde în 1888 a acţionat vestitul Jack Spintecătorul. Eu zic că nu trebuie să-şi cheltuie banii, de vreme ce „spintecători” avem şi noi. La Caracal există o veritabilă pepinieră în acest sens. Auschwitz rămâne printre destinaţiile favorite, dar mai nou există o propensiune pentru vizitarea Cernobîlului, acolo unde 1986 s-a produs o tragedie, ale cărei urmări sunt devastatoare şi astăzi. În fine, problema mai mare este că în occident, agenţiile de turism încearcă să valorifice la maxim curiozitatea bolnăvicioasă legată de durere şi moarte. Ca fapt divers, dorinţa oamenilor de a se aventura în vizitarea, altfel riscantă, a locurilor de la Cernobîl, este stimulată de serialul difuzat în această perioadă de HBO. Se estimează că numărul turiştilor la Cernobîl se va dubla în acest an. Iar experienţa nu e deloc ieftină, aventurierul, echipat ca un cosmonaut, urmând să scoată din buzunar aproximativ 400 de dolari.

Articole din aceeasi categorie

5 Responses to Fenomenul thanatoturismului în rândul clujenilor

  1. HeleneDesArbres

    Curiozitatea nu e niciodată bolnăvicioasă. Cu o curiozitate cuminte și aseptica n-am fi descoperit niciodată bacilul tuberculozei, mormântul lui Tutankamon, penicilina din mucegai,glucoza din urina și multe altele.

  2. skeleton

    În vremea lui Ceașcă, un bucureștean a cerut pașaport ca să viziteze mormântul lui Karl Marx de la Londra. Degeaba ,căci a fost refuzat …

  3. SoloGeek

    La cimitirul Bellu din București , lânga Mihai Eminescu se afla mormântul lui Traian Săvulescu ,râmnicean sărat ( ! ) președinte al Academiei…

  4. Agenteur X-7

    Cimitirul Central din Sibiu ( Calea Dumbrăvii) a fost inaugurat in 1910. Are două intrări din care una monumentală pentru vehicule si de asemeni intrări pietonale, zid imprejmuitor cu turnuri, ca o cetate , drum lat de 7 m, trotuare largi, bazine cu apă curentă, alei cu castani si tei pe margine, pomi ornamentali ,pomi fructiferi ( meri ,nuci, cireși ,tufe de zmeură ) labirinturi vegetale, monumente funerare ( Atelierele Ziegler ), morga si capela in stil neoclasic, clopotnița tip campanilla, capela romano-catolica ( coloane, vitralii ) garduri vii. Cimitirul era pentru toata lumea ( sector evanghelic, sector catolic, ortodox, iudaic, pocăiți ).Acolo mergeam să invăț in luna mai ,la chimie, calculul probabilităților, in interiorul unui labirint vegetal cu bănci de piatră. ) După 1959 cimitirul s-a extins ,dar făra adăugiri la infrastrucura nucleului inițial…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *