Excepţionalitatea performanţei: Maestra LUCIA STĂNESCU la 90 de ani

 LuciaA făcut din spectacolele de operă, atît ca interpretă pe scenă, cît şi în perioada directoratului la Opera clujeană, evenimente memorabile, unice, de neuitat. A făcut să se vorbească despre această instituţie – veritabilă „cariatidă a cetăţii”, cum o numea Acad. Nicolae Hâncu, într-o anume împrejurare – cu admiraţie supremă, cuvenită doar marilor valori.

IMG_20160610_183816Maestra Lucia Stănescu (n. 16 iunie 1926, Someşul Rece, jud. Cluj) a urmat studii de Drept, la Bucureşti, concomitent cu cursuri de canto la Academia Regală de Muzică, la clasa tenorului şi profesorului Constantin Stroescu; laureată a numeroase concursuri naţionale şi internaţionale. Din anul IV a fost angajată ca solistă a Operei clujene, unde a debutat în Cherubino din Nunta lui Figaro de Mozart, urmînd zeci de roluri, cu aplecare specială spre cele pucciniene – Tosca, Mimi, Manon Lescaut, Butterfly, Liu, Suor Angelica –, fără a le ocoli nici pe cele din mari opere de Verdi, Leoncavallo, Wagner, Mascagni, Bizet ş.a. Ordine ale Statului Român, medalii, titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” şi de Cetăţean de onoare al Clujului, precum şi Diploma de Excelenţă a Consiliului Judeţean Cluj îi aureolează activitatea. Între 1970-1975 a fost directoare a Operei Române din Cluj, cu care a întreprins turnee peste hotare, despre care se mai vorbeşte şi astăzi. La comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Puccini, a fost aleasă să o întruchipeze pe Tosca într-un spectacol la Lucca, în oraşul natal al compozitorului. De asemenea, la comemorarea a 30 de ani de la moartea lui Mascagni, a debutat în rolul Santuzza din Cavaleria Rusticana la Livorno. În 1977 s-a stabilit în Italia, unde a continuat să încînte cu vocea sa tebaldiană şi apCP226-Lucia-Stanescuariţia fascinantă, tulburătoare. După concertul din 1981, intitulat „Addio alle scene”, şi-a continuat activitatea, timp de 15 ani, ca profesoară de canto la Conservatorul „Pietro Mascagni” din Livorno. În anul 1981, Academia Internaţională „Le Muse” i-a conferit premiul „Simbolul Euterpei” (acordat, în anii anteriori, Mariei Callas, Ginei Cigna, Giulietei Simionato, lui Mario del Monaco, Boris Christoff ş.a.), iar în 2010 a fost încoronată cu titlul de „Eroină pucciniană”, oferit de Fundaţia Festival Giacomo Puccini – Torre del Lago.

În anul 2012, la Editura Eikon îi apărea cartea intitulată „A fost o viaţă sau un vis?”, impresionantă mărturie a unui drum desenat de destin, a unei cariere strălucite, cum puţine mai pot fi întîlnite în zilele noastre Acum, în iunie 2016, din nou la Cluj, pe meleagurile natale, cu ocazia unor evenimente aniversare începute la Someşul Rece şi continuate vineri seară (17 iunie 2016), la Opera Naţională (ora 18.30), cînd, în prezenţa marii artiste, va fi reprezentată capodopera veridană AIDA, în care celebra soprană Lucia Stănescu a triumfat de atîtea şi atîtea ori.

„Să ai ocazia de a te întoarce, venind <de departe>, în satul unde te-ai născut, la împlinirea vîrstei de 90 de ani, este într-adevăr un deosebit Dar de la Bunul Dumnezeu. Şi nu numai atît: tot Dînsul <a construit> un motiv în plus al prezenţei mele, subliniind strădania profesională cu care am dus peste mări şi ţări, numele României şi al Someşului Rece, oriunde mi s-a dat ocazia să vorbesc despre originea mea. În cartea <A fost o viaţă sau un vis?>, scrisă de mine la împlinirea vîrstei de 85 de ani, satul meu de la poalele Apusenilor apare ca un fir roşu, de la început la sfîrşit…

Toate acestea au plămădit în seara de 10 iunie 2016 un moment pe care eu îl numesc, în sufletul meu, înduioşător. În faţa minunatei clădiri a noului Cămin Cultural, momentele petrecute în prezenţa ÎPS Mitropolit Andrei Andreicuţ, care cu vocea sa caldă şi înţelepciunea din cuvintele sale pe înţelesul tuturor, a oficiat sfinţirea duhovnicească a celor două plăci, una dedicată tatălui meu, Preotul Ioan Stănescu, pentru Centrul Catehetic ce îi poartă numele, şi cealaltă avînd înscris numele Lucia Stănescu, pentru Căminul Cultural din Someşul Rece, s-au săpat adînc în inima mea şi sînt convinsă că nu numai în a mea.

A asista apoi la spectacolul minunat al Grupului de dansatori din Ansamblul „Zestrea Apusenilor”, din satul Someşul Rece şi la surpriza grupului de corişti de la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca pe scena Căminului Cultural, acum denumit „Lucia Stănescu”, este ceva ce nici nu am visat că s-ar putea înfăptui.

Mulţumirile mele şi ale familiei mele se îndreaptă catre domnul Primar al Gilăului, Dumitru Sfârlea, care s-a străduit să ne construiască un astfel de Cămin Cultural frumos în sens estetic şi extrem de funcţional, în care a alocat o cameră specială pentru Centrul Catehetic Pr. Ioan Stănescu şi pentru o bibliotecă în care se desfăşoară activităţi specifice de către credincioşii Parohiei Someşul Rece. În aceeaşi ordine de idei, mulţumesc din suflet Preotului Ştefăniţă Elefteriu, care prin dedicarea sa copiilor, tineretului şi sătenilor de toate vîrstele, mi-l aminteşte mult pe tatăl meu, Preotul Ioan Stănescu, care era tot atît de harnic şi de ambiţios în strădania sa şi a Consiliului Parohial pentru ridicarea, în anii 1933, a splendidei biserici cu hramul Sf. Nicolae din satul Someşul Rece.

Totodată, aduc vii multumiri Preşedintelui Asociaţiei Turism Someş Cluj, d-lui Gavril Neciu, care a participat activ la organizarea acestui eveniment şi s-a preocupat să nu permită dispariţia bisericuţei de lemn din Someşul Rece, implicîndu-se întotdeauna să organizeze activităţi pentru ca satul nostru să aibă locul ce-l merită în turismul ţării.

Nu în ultimul rînd, vreau să aduc mulţumiri Conducerii Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, reprezentată de Directorul Operei, dl Florin Estefan, care îmi aminteşte prin ceea ce face de entuziasmul şi dăruirea mea de acum patru decenii, ca director al Operei din Cluj.

Pe această cale mulţumesc din suflet şi grupului de artişti lirici conduşi de dl Dan Dumitrana, care s-au ostenit să îmi dăruiască această amintire sufletească la venerabila mea vîrstă. În 10 iunie 2016, în satul meu natal s-a petrecut o seară cu adevărat magică, ce va sălăşlui în inima mea pînă la <sfîrşit>”… – spune Maestra Lucia Stănescu în încheierea acestei emoţionate confesiuni, pe care a avut amabilitatea să ne-o încredinţeze spre a vedea lumina tiparului.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Articole din aceeasi categorie