După: SUPLIMENT PENTRU MINTE BÂX ŞI VOINŢĂ FÂX. Nihil sine Sf. Ion

De Bobotează se va întâmpla
Dar cu mai puţină vlagă. S-au învrednicit putirinţele de Crăciun şi s-a consumat aproape tot de Anul Nou, aşa că 6 a lui Ianuarie şi 7 a lu’ Ion trag cortina peste dezmăţul premeditat. Şi anunţat. Meritat? Întrebăm şi noi, aşa, să ne aflăm în treabă. Şi răspundem cu efigia lui Ianus la butonieră:
Da.
Merită, dacă ne gândim că o viaţă are omul şi o gaură pentru holdşurub de 10 în podul şurii.
Nu.
Nu merită, dacă s-a mutat la oraş (omul) şi lasă din tradiţii numai cămeşă de in, chiloţi cu dinam şi izmene retro.
Dar să ne întoarcem la Sărbătorile noastre:
De când e lumea lume şi Decebal nu s-a lăsat păcălit de Traian, de Bobotează e frig. Ca dracu’, zice poporul, spre deosebire de buletinul meteo care prognozează… pe alocuri. Totuşi, când minus e cu minus se poate concluziona că ţuica fiartă şi vinul botezat e pe meniul crâşmarilor pârâţi. Cei adevăraţi oferă beuturi gratis, venite din cer şi numite popular apă de ploaie.
Înainte, însă, trebuie să gustăm câteceva, fie şi pentru că a rămas de la musafiri şi, orişicât, nu se face să înnobilăm tomberonul cu roadele muncii.
Deci:

GUSTĂRI
Ardei umpluţi cu iaurt şi caşcaval
Scoatem seminţele din ardei. Băgăm în cavitate iaurt şi caşcaval. Se serveşte ca atare. Doamne ajută!

Caşul bunicii
Ignoraţi echivocul: bunica a fost o femeie minunată, iubitoare, înţeleaptă şi doldora de folclor autentic. Că de la o anumită vârstă face caş, nu trebuie să ne mire! Să vedem ce mare brânză facem noi, la 82! Punem la fiert laptele şi bunica. Când devin o pastă omogenă, anunţăm organele şi preventiv, popa.
La final punem totul într-o tavă metalică de plastic, de preferinţă rotundă şi dăm la frigider. Când bunica s-a întărit şi e rotundă, poate fi servită.

CIORBE
Supă de gâscă mureşeană
Vreţi aşa ceva? Mergeţi în judeţul Mureş. Ochiţi o gâscă din ograda vreunui gospodar care deţine reptila asta. Dacă-i maghiar o să auziţi, eventual, un „az anyád… mocsós tolvaj!” sau „bă, deputatul, bă tâlharule!” Cel mai bine o cumpăraţi, de la proprietar. Acte de apartenenţă (jud. MS) nu primiţi. Ce-i facem la gâsca asta, pentru că ne-o compromis pe marginea drumului?
O curăţăm (vie), o punem în apă rece, să stea aşa în pielea goală, dârdâind, într-o oală maaare, să-i verificăm claustrofobia. O scoatem. Gâsca, bineînţeles. În faţa ei, după ce i-am dat o cârpă să se şteargă, facem foc mare, curăţăm zarzavat, ceapă şi usturoi, fredonând un cântecel: „Gâscă, tu mi-ai furat raţa, dă-mi-o înapoi!”, sau „Nudă, nudă, paparudă, jalnică şi toată udă!” Punem, tot la vedere ciuperci, fidea.
Dacă gâsca, va sta cu capul plecat, o iertăm, o lăsăm să plece – pe jos – în judeţul Mureş. Dacă face aroganţe, becaliene, o folosim pentru o supă de gâscă mureşeană.

MÂNCĂRURI
Gloanţe de mălai cu brânza ciobanului la sâmbra oilor
Ce, cu ce, unde. Precis, confuz, scârbos, violent şi localizat. Din mălai facem gloanţe de 7,62 mm, letale. Cel lovit cu ceaunul în care se află mămăliga, în funcţie de cum este pălit, e clar că trece la cele veşnice. Ignorăm sanepidic, brânza ciobanului. Uneori, singurătatea face minuni, alteori face brânză. Că este localizată la o sâmbră, mai diminuează din duritatea semantică. Presărăm cu sare. Nu comentăm.

Ouă umplute ca la Braşov
E un lucru stabilit istoriceşte: cum umplu braşovenii ouăle, nu le umple nimeni. Bagă în ele, fără să spargă coaja, cârnaţi, slănină prăjită, pătrunjel tocat, sare, piper, făină, un alt ou, de prepeliţă, piure de cartofi, salată verde, sos de roşii. Ei, braşovenii ăştia, leiţi sibieni!

Peşte umplut cu nuci
Ca la reţeta anterioară, cu umplutură de nuci. Perseverenţa, indiferent de rezultate, e un semn de caracter. Se serveşte la temperatura camerei de gardă.

DELICATESE
Cârnaţi din cerb
Cârnaţii de cerb sunt cei mai apreciaţi, o raritate, să recunoaştem. Împuşcăm cerbul – horror! – riscăm puşcărie, – îl belim – cel puţin 3 ani cu executare – coarnele le dăm vecinului, pentru identificare – plus protestele ecologice – şi facem cârnaţii de porc de cerb. Ce ştim.

PRĂJITURI DE CASĂ
Găluşca minerilor
Reţeta îi aparţine unui specialist în gastronomie politică, pe numele său Ion Iliescu, şi s-a servit bucureştenilor, în luna iunie 1990. Aceştia, de atunci, cum aud cuvântul „găluşcă”, îşi pun instinctiv mâinile pe cap. În orice caz, bucureştenii, în acele zile s-au săturat, unii chiar au vărsat, ori au fost internaţi la spital, cu deranjamente de oase, rupte de la găluştele underground.

De acu’ nu mai urmează decât muncă, muncă, şi iar muncă. Vom face, vom drege şi, acolo unde nu se poate, vom tromboni. Că nu degeaba am exersat atâţia şi atâţia ani raportări pe fabulă.

Va creşte PIB-ul!
Va scădea inflaţia!
Va creşte venitul!
Trăiască deflaţia
Şi manipulaţia!

2017.
Iată: Dacă şi cu poate, vor pleca să înoate./ Dacă s-o putea, nu ne vom pleca/ Capetele toate, la DNA – răcoare./ Dacă nu şi nu, arătăm, cum nu? / Strâns de tot şi-amu’, fix antebraţu’. Şi păcatul care curge a vale, pentru că în amonte e contra firului apei şi a coclelii din guriţ’.
(ghilimelele lipsesc, pentru că n-am citat din nimeni). Dar pentru că trebuie să răspunde cineva, spunem şi noi evaziv.

Pt. Conf. care cum:
Radu Vida
şi
Cornel Udrea
Caricaturi: Cornel Chiorean
Grafica: AnomisadiV

Articole din aceeasi categorie