După ce ne-a răbdat vreme de 75 de ani, poetul nostru Gheorghe Azap s-a dus să-şi lustruiască bombeurile în altă lume

Azap Peste răbdări
Atunci cînd ai promis că vii
Mi-am pus cămaşa de nylon
Aceea cu pasmanterii,
Şi-n suflet încă un zorzon.

Mă lustruisem, pe bombeu
Păşeam atent, să nu mă sfarm,
Mişcîndu-mă, destul de greu;
Înfipt în blugii bleu jandarm.

Peste răbdări te-am aşteptat,
Încins de-un patos uriaş,
Să-ţi dărui moftul preferat
Şi-o trotinetă cu ataş.

Dar n-ai sosit nici mai apoi
Încît, de-a binelea posac,
Mi-am procurat ţigări de foi
Şi le-am topit cu basamac.

Vezi tu, acum la mine-n piept
Se zbat suspinele fierbinţi,
Şi n-am habar ce mai aştept
În lumea-n care tu mă minţi.

Născut în 1939, în Ticvaniu Mic (Caraş-Severin), Gheorghe Azap a făcut studii la Ticvaniu Mic, Oraviţa, Anina şi Timişoara. A exercitat diverse profesii: vopsitor, expeditor forestier, voiajor comercial, învăţător suplinitor, pictor de firme, muncitor necalificat şi a revenit în satul natal în 1972. A fost redactor la revista „Răzoare” şi a colaborat la „Caraş Severinul literar şi artistic” (Reşiţa), „Flamura”, „Timpul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Drapelul roşu” (toate de la Timişoara), „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”. După debutul din „Scrisul bănăţean” (1958), a aşteptat pînă la apariţia în volumul colectiv “Uneori zborul”- (1974), urmat de volumele de versuri “Maria – o caterincă zbuciumată”, “Bocceluţa cu plăpînde”, “Roxana, Roxana, Roxana”, “Eţetera”, “Cîntece ştrengăreşti”, “Cuib’şorul nostru de nicicînd”, “Ultimul exemplar”, “Vreo carte (Curriculum vitae)”, “Tereremul ocarinei” şi “Una sută de catrene drese-n damf de damigene. Pagini din viaţa mea cu popas lîngă canea”. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (1995), Diploma de excelenţă (1999) şi Premiul special pentru întreaga operă (2001).

Articole din aceeasi categorie