După 30 de ani

V-am obişnuit de ceva timp, cu tot felul de clasamente europene sau/şi mondiale, clasamente care reflectă poziţia României în diferite categorii, din păcate nu toate onorante.
De data aceasta mă opresc asupra unui clasament întocmit de specialiştii celebrei publicaţii The Economist, care vizează Indexul Democraţiei, anul de graţie 2018. Index în care intră nu mai puţin de cinci indicatori: pluralism, proces electoral, funcţionarea guvernului, implicarea politică şi drepturile omului. După analiza fiecărui indicator în parte, România ocupă locul 66 din 165 de state independente, punctajul obţinut fiind de 6.44 pe o scală de la 1 la 10. Cu alte cuvinte: 9.17 la procesul electoral şi la pluralism; 5.71 la funcţionare guvernului; 5 pentru implicare politică, 4.38 pentru cultură politică şi 7.65 pentru drepturile omului.
Spuneam că locul 66 nu este deloc onorant. El ne plasează în rândul democraţiilor viciate, fiind vecini de clasament custate precum Guyana (6.46), Sri Lanka (6.48), Peru (6.49), Elm Salvador (6.43), Serbia (6.41), Mexic (6.41), Tunisia (6.32), Indonezia (6.39)… Stau mai bine decât noi Cehia (locul 34), Lituania (36), Letonia (38), Slovacia (44), Bulgaria (46), Ungaria (57).
Cum arată clasamentul în partea lui superioară, cea a democraţiilor depline? Primele zece locuri sunt ocupate de Norvegia (9.87), Islanda (9.58), Suedia (9.39), Noua Zeelandă (9.26), Danemarca (9.22), apoi Canada, Irlanda, Finlanda, Australia şi Elveţia.
România obţine note slabe la funcţionarea guvernului, cultură politică, implicare politică. Note corect acordate dacă avem în vedere derapajele ultimilor cinci ani de exemplu, multe dintre ele prezente în articolele de fond ale cotidianului nostru.
Este adevărat că nu există un model unic al democraţiei. Este adevărat şi faptul că democraţia îmbracă tot alte forme de la un stat la altul. Este adevărat şi faptul că democraţiile sunt caracterizate de valori comune cum sunt demnitatea umană, libertatea, egalitate de şanse, combaterea discriminării, toleranţa, convingerile religioase, convingerile politice… Capitole la care România are fluctuaţii serioase. Să luăm de exemplu, funcţionarea guvernului. Ajunge să exemplificăm cu legile pe justiţie, legi care au scos din închisori pe baza recursului compensator, mii de deţinuţi, mulţi reîntorşi după gratii şi încă în timpul cel mai scurt. Ajunge şi să exemplificăm la aceeaşi categoria funcţionării guvernului, modalităţile în care sunt tratate educaţia şi sănătatea, piloni importanţi pentru o dezvoltare armonioasă, dar şi pentru sănătatea naţiei în ansamblul ei. Cât priveşte indicatorii participare politică şi cultură politică, notele reflectă alte triste realităţi. Politicienii noştri sunt buni, foarte buni teoreticieni. Practica demonstrează cu totul şi cu totul altceva, cât de departe sunt de realităţi, cât de interesaţi sunt de ei şi nu de binele ţării, acest din urmă deziderat fiind doar, repet, teoretic. În fine, am putea sta mai bine la drepturile omului, şi aici sunt multe de îmbunătăţit, nu peste noapte desigur.
Acest loc 66 trebuie luat în serios, mai ales acum. După turul II al alegerilor prezidenţiale, în care am ales un preşedinte pentru alţi cinci ani, acest loc 66 trebuie să aibă în vedere pentru 2020, alegerile locale (iunie; posibil două tururi), respectiv parlamentare (noiembrie), dacă nu vor exista alegeri anticipate. Alegeri la care românii vor fi chemaţi la urne pentru a alege membri Parlamentului din Camera Deputaţilor şi Senat, mandatul lor fiind de patru ani. Lor le revine sarcina de a îmbunătăţi performanţele României, de a trece peste acest 66 supărător, pentru a dovedi cu adevărat că democraţia ocupă locul ei de drept în România.

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *