The Conversation. Ce înseamnă regula proporționalității. Este ea respectată în asediul israelian al Gazei?

„Proporționalitatea” are un capitol dedicat în ceea ce sunt universal recunoscute drept „legi ale războiului”. Robert Goldman, un expert în drept internațional umanitar la Universitatea Americană Washington College of Law, oferă îndrumări cu privire la unele dintre problemele pe care ”răspunsul proporțional”, parte din aceste legi, le ridică.

La mai bine de o lună după ce luptătorii Hamas au ucis 1.400 de israelieni într-o operațiune șocantă, bombele continuă să cadă asupra Fâșiei Gaza, ca represalii la atacurile palestiniene. Campania aeriană de bombardament a lăsat un număr mare de morți – autoritatea sanitară din enclava condusă de Hamas a estimat că numărul total de palestinieni uciși depășește 10.000 – conducând la întrebări dacă răspunsul Israelului a fost proporțional.

Ce sunt „legile războiului”?

Legile războiului, cunoscute și sub denumirea de drept internațional umanitar (DIH), constau în cele patru Convenții de la Geneva din 1949, cele două protocoale adiționale ale acestora din 1977, Convențiile de la Haga din 1899 și 1907, precum și din anumite convenții privind armele. DIH include, de asemenea, ceea ce este cunoscut sub numele de „drept cutumiar” – regulile acceptate de state sunt obligatorii din punct de vedere juridic, deși nu fac neapărat parte dintr-un tratat oficial.
Mai simplu spus, aceste instrumente urmăresc să protejeze civilii și alții care nu sunt combatanți activi de efectele ostilităților prin introducerea de restricții și interdicții privind modul de conducere al războiului.
Este important să înțelegem că DIH modern nu este preocupat de motivele sau de legalitatea intrării în război. Mai degrabă, acesta este guvernat de Carta Națiunilor Unite și de propria practică a statelor membre.
De asemenea, este important de reținut că încălcările legilor războiului sunt notoriu de greu de urmărit și pot fi ocultate de lipsa de cooperare a părților implicate.

Pot fi atacate legal structurile civile?

Conform DIH, obiectele civile – cum ar fi case, blocuri, spitale și școli – nu pot fi atacate direct. Acest lucru se datorează faptului că, spre deosebire de fabricile de muniție și centrele de comandă și control, nu contribuie efectiv la acțiunea militară.
Există totuși o derogare. Dacă forțele inamice ocupă poziții în aceste structuri civile, atunci ele devin obiective militare și pot fi bombardate în mod legal dacă raidul conferă atacatorului un avantaj militar cert.
Acestea fiind spuse, legea nu oferă o licență necondiționată pentru a ataca astfel de structuri. Civilii aflați în acele clădiri nu sunt ținte legitime. Ca atare, ei păstrează beneficiile a ceea ce este cunoscut sub numele de „regula proporționalității”, deoarece se referă la victimele civile colaterale – adică decesele care nu sunt intenționate de partea atacatoare, dar care totuși rezultă din acțiunile lor.

Care este mai exact regula proporționalității?

Regula proporționalității se aplică tuturor conflictelor armate ca parte a drputului umanitar internațional (DIH) obișnuit.
Regula proporționalității funcționează ca o restrângere generală a comportamentului părților implicate în ostilități și se aplică atacurilor împotriva țintelor militare legitime situate în vecinătatea civililor și a structurilor civile. Interzice un atac care ar putea cauza moartea accidentală sau rănirea civililor sau distrugerea unor bunuri civile care ar fi excesive – sau disproporționate – în raport cu avantajul militar concret și direct anticipat.
Ca atare, regula nu se aplică combatanților inamici sau civililor care participă direct la ostilități.
Regula proporționalității impune celor care plănuiesc o operațiune militară să întreprindă cu bună-credință o analiză premergătoare pentru a determina efectele atacului asupra civililor și asupra bunurilor civile.
O astfel de determinare necesită o echilibrare a probabilităților care să ia în considerare victimele civile colaterale previzibile și importanța relativă a unei anumite ținte militare. Acesta este un concept relațional – cu alte cuvinte, nu poate fi cuantificat indicând un număr fix de civili morți sau răniți pentru un atac.
Având în vedere incertitudinile războiului, numărul real de victime civile poate fi mai mare sau mai mic decât ceea ce a prezis analiza de dinaintea atacului. La fel ar putea varia și avantajul militar câștigat.
Ca atare, legalitatea unui astfel de atac trebuie să se bazeze pe o apreciere sinceră a faptelor și împrejurărilor cunoscute de planificatorii militari la acea vreme, și nu în retrospectivă.
În plus, planificatorii unui anumit atac trebuie să aleagă tipul de armament care, în mod ideal, va evita sau va minimiza daunele colaterale probabile civile.
Este important de știut că planificatorii oricărui atac trebuie să suspende sau să anuleze operațiunea dacă devine evident că ținta selectată nu este un obiectiv militar sau dacă atacul ar conduce la daune colaterale disproporționate.
Ca atare, regula proporționalității impune părții atacatoare să acorde o prioritate ridicată colectării și evaluării în timp util a informațiilor țintă.

Este respectată regula proporționalității în Gaza?

În termeni concreți, regula proporționalității – și măsurile de precauție asociate – impun ca armata israeliană să întreprindă, cu bună-credință, o analiză premergătoarea privind posibilele victime civile rezultate din fiecare atac aerian din Gaza. Această analiză ar trebui să se bazeze pe informații despre țintă obținute în timp util, fiabile și actualizate constant.
Purtătorii de cuvânt al armatei israeliene au declarat în repetate rânduri că iau toate măsurile fezabile pentru a evita daune colaterale excesive în campania lor de bombardarmente.
Dar, având în vedere numărul alarmant de morți civili în Gaza, aș spune că sarcina a trecut acum asupra armatei israeliene pentru a fi mai deschisă în explicarea criteriilor de selecție a țintelor. Acest lucru este necesar în special în privinșa acelor atacuri care au cauzat numeroze victime civile.
Din același motiv, cred că îi revine armatei israeliene sarcina de a explica ce măsuri de precauție a luat pentru a evita sau a minimiza daunele colaterale, în special având în vedere rapoarte recente conform cărora a folosit în campania sa așa-numitele „bombe stupide” (dumb bombs) în loc de proiectile ghidate de precizie.