Doru Radosav, 2016, Cartea cu prieteni: solidarităţi intelectuale în Transilvania veacului al XVII-lea, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 354 p.

Profesorul Doru Radosav a publicat recent o carte cu un titlu incitant, cu un conţinut la fel de incitant şi, cel puţin surprinzător şi revelator, totodată, pentru acest spaţiu cultural plurietnic care este Transilvania, pentru nivelul ridicat de civilitate atins la acel moment, secolul al XVII-lea. Lucrarea este structurată în patru capitole pe care autorul a optat să le titreze în limba latină, fiindcă latina era lingua franca a intelectualităţii transilvănene de atunci. După o necesară şi utilă „Introducere”, urmează şirul capitolelor „De amicitia”, „Mihail Halici şi epoca sa”, „Liber amicorum” şi „Amici librorum”. Cartea se încheie cu „Anexe” şi cu o bogată „Bibliografie” tematică.

În „Introducere”, profesorul Radosav prezintă un manuscris pe cât de inedit, pe atât de surprinzător, al cărui autor este învăţatul român Mihail Halici (1633-1712) din Caransebeş, pe care acesta l-a redactat în perioada 1661-1664. El conţine zece ode dedicate prietenilor săi maghiari şi saşi, intelectuali şi patricieni din Transilvania, cu precădere din Sibiu, Aiud, în mare parte colegi de la Liceul Evanghelic din Sibiu, cu care a fost în relaţii de prietenie.

Luând în studiu acest valoros manuscris, în capitolul „De amicitia”, istoricul Doru Radosav nuanţează „posibilele lecturi şi interpretări” ale odelor, în funcţie de unghiul de abordare a lor, precum: practici private ale scrisului, care „ţin de fluxul personal şi interpersonal al comunicării prieteniei”; socializarea prieteniei, ca practică de sociabilitate prin prietenie, care a dezvoltat diferite forme şi genuri ale comunicării din spectrul exerciţiilor sociale în cadrul binomului prieten/prietenie; cultură a prieteniei, care s-a dezvoltat în diferite grupuri şi grupuscule social-culturale în Transilvania veacului al XVII-lea, aidoma ca în Europa Central-Apuseană, unde abundă exemplele, la care autorul face numeroase trimiteri, reliefând circuitul de idei la care intelectualitatea transilvăneană era conectată.

În continuare, profesorul Radosav descompune şi ne prezintă structura tematică a odelor lui Mihail Halici, care se desfăşoară după un tipic comun: o secvenţă introductivă; prezentarea eredităţii personajului elogiat; descrierea meritelor sale; reliefarea profilului său religios şi de pietate.

Odele lui Mihail Halici, român transilvănean din secolul al XVII-lea, construiesc şi întreţin edificiul prieteniei aşa cum era ea înţeleasă atunci în spaţiul acesta geografic şi cultural, ca reflex al curentelor europene care, iată, îşi găsesc aplicanţi şi în acest cadru plurietnic şi confesional transilvănean.

În capitolul „Liber amicorum”, profesorul Radosav prezintă, descrie şi analizează odele lui Mihail Halici dedicate amicilor săi. Scrise în latină, ele au fost pentru prima oară acum traduse în română şi decriptate de istoricul şi de împătimit al cărţii care este Doru Radosav.

Ultimul capitol, „Amici librorum”, reprezintă în fapt concluziile profesorului clujean cu origini bănăţene, care trece de la „prietenii cărţilor” lui Mihail Halici, la „lecturile prietenilor”, prezentând bibliotecile semnificative din Transilvania acelei epoci, cărţile la modă, precum şi curentele de idei promovate în secolul care prevestea efervescenţa ideilor secolului următor, al luminilor; din această perspectivă, momentul poate fi asemănat cu o mişcare incipientă de revoluţie culturală în Transilvania.

Publicarea acestei lucrări cu un titlu atât de incitant în care, iată, un intelectual român transilvănean, se află în centrul discursului prin excursul său sentimentalo-livresc reprezentat prin odele dedicate „elitelor” transilvănene din secolul al XVII-lea, demonstrează, pe de o parte, cunoaşterea aprofundată a faptelor istorice şi a centrelor de idei din Europa, iar pe de altă parte, face dovada cunoaşterii redării acestora în şi prin carte, de către un exeget al cărţii care este profesorul Doru Radosav. Textul său dens, cu o mare încărcătură de idei, noţiuni şi termeni, cu fante de idei sugerate care jalonează cititorului direcţii de reflexie, sunt caracteristici ale scriiturii profesorului. Lectura cărţii reprezintă un exerciţiu-excurs intelectual rafinat, demonstrând că românii, chiar dacă au fost „toleraţi” în spaţiul lor geografic, oferă exemple de cultură intelectuală superioară, de înţelegere, toleranţă şi… prietenie!

Analiza sentimentului de prietenie manifestată faţă de apropiaţi, într-o ordine graduală numiţi „condiscipuli, comilitones, amici dilectissimi, fratres”, manifestată cu o intensitate diferită, având ca substrat comun pasiunea împărtăşită pentru lectură – „amici librorum”, constituie un model ale cărui valenţe morale sunt potenţate dacă ne raportăm la lumea de astăzi, unde valorile morale au reculat în faţa banului, care încă din secolul al XIX-lea era privit ca un instrument de disoluţie a moralităţii şi a intensităţii sentimentelor primordiale. Să fie un strigăt de alarmă? Da, cu siguranţă!, cartea poate fi privită ca o pledoarie pentru „prietenia intelectualilor” şi nu numai, căci, în subliminal, este o pledoarie a ceea ce profesorul Radosav denumeşte „sodalitas litteraria”, anume pentru colegialitate şi amiciţie, atât de frumos cultivate de Mihail Halici. Dar cine este Mihail Halici, cel evocat în carte, care nu ezită să lase prin testament „şcolii din Orăştie” cea mai mare parte a averii sale pentru „alimentarea unui anumit număr de elevi, afară de elevii sau studenţii vechi ai oraşului”? (p. 247). Pentru a lăsa cititorului plăcerea descoperirii biografiei acestui învăţat transilvănean, devoalăm doar faptul că era român din Caransebeş, posesorul unei prestigioase biblioteci cu 540 de titluri!; prin comparaţie, personalităţi de prim-rang din Transilvania aveau biblioteci cu 40 până la 200 de volume!

Cartea se pretează la o ilustrare iconografică bogată, care i-ar potenţa valoarea, propulsând-o la un meritat statut de monument al culturii! Profesorul Doru Radosav ne oferă o carte-document: prin subiectul abordat, biografiile pe care le aduce în prim-plan, prin conexiunile pe care le face între mediul cultural transilvănean şi cel european, prin mesajul transmis… Avem în faţă o carte reprezentativă pentru profilul domniei sale de istoric şi de om al cărţii deopotrivă, cărora s-a dedicat cu aceeaşi pasiune şi dăruire, şi pe care le-a pus în slujba formării tinerilor, ca oameni ai cetăţii! Astfel, ni se relevă a treia latură a personalităţii sale, aceea de educator!

Volumul are o adresabilitate largă în mediile intelectuale, a celor pasionaţi de racordarea noastră la efervescenţa ideilor europene, probând contribuţia noastră, de prea multe ori ignorată sau adusă în derizoriu.

Alexandru PĂCURAR

Universitatea Babeş-Bolyai

Departamentul de Geografie Umană şi Turism

Articole din aceeasi categorie