Dorin POP – omagiat în cor, la centenarul naşterii

Tradiţia muzicii corale din Transilvania este irigată de izvoare adânci, ce şerpuiesc în subteranele acestei provincii de frământată istorie. Consolidarea zestrei vocale, astăzi atât de bogată, s-a produs gradat, în etape, şi a generat o efervescenţă, pe principiul vaselor comunicante: Asociaţia ASTRA (înfiinţată în 1861 de Timotei Cipariu şi Gheorghe Bariţiu), cu ,,despărţămintele“ ei din oraşele mai dezvoltate ale provinciei, au marcat kilometrul 0 al unui drum pe care artiştii români ai locului l-au pietruit cu răbdare ardelenească şi l-au prelungit până în contemporaneitate. Din suita de nume a celor care au înălţat acest edificiu clădit din voci umane nu pot lipsi figurile lui Iacob Mureşianu – care a pus bazele Reuniunilor de muzică din Năsăud, Braşov, Blaj, Gheorghe Dima – care a consolidat prestigiul Reuniunilor de muzică din Sibiu, Braşov, apoi Cluj, şi Augustin Bena – artist care a impulsionat în mod remarcabil mişcarea corală academică şi pe cea de amatori din Sibiu, Năsăud şi Cluj.

O proiectare a tradiţiei corale clujene în actualitatea europeană a realizat-o însă Dorin Pop, de la a cărui naştere s-a împlinit un secol, în luna octombrie a anului 2017. Un artist erudit, cu o biografie ce deapănă mai multe fire narative, el a lăsat o amprentă puternică asupra stilului interpretativ vocal şi a asigurat o individualitate expresivă ansamblurilor pe care le-a condus.

Schiţarea unui portret al maestrului, chiar sub formă de crochiu, se impune: născut în satul Geomal (Alba), în familia preotului ortodox Iosif Pop, artistul îşi găseşte firesc traiectoria profesională, plasând-o oarecum în prelungirea teologiei; îşi bifurcă preocupările spre filosofie (pe care o studiază la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj) şi spre muzică (studiind la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din acelaşi oraş), fiind astfel modelat de elitele urbei noastre universitare: Dumitru D. Roşca, Lucian Blaga, Florian Ştefănescu Goangă (la filosofie), Augustin Bena, Marţian Negrea şi Mihail Andreescu-Skeletti (în domeniul muzical).

Cooptat din 1950 să predea la Conservatorul clujean, Dorin Pop a derulat în paralel o intensă activitate de revigorare a artei corale locale; în această Castalia (ca să trasăm o paralelă cu universul lui Hermann Hesse), magister musicae şi-a pus în valoare capacitatea artistică şi pedagogică, formând Corul filialei din Cluj a Uniunii Compozitorilor din România, un ansamblu de statură camerală ce a fost preluat în 1959 sub umbrela Conservatorului „Gh. Dima”, şi a luat în 1971 numele de Cappella Transylvanica, titulatură pe care ansamblul o păstrează şi astăzi. În 1972, artistul preia sarcina formării nou înfiinţatului Cor al Filarmonicii clujene care, împreună cu Cappella, s-au impus cu statut de blazon al Transilvaniei culturale din cea de-a doua jumătate a secolului XX.

Concertul dedicat memoriei lui Dorin Pop, susţinut pe scena Academiei de Muzică „Gh. Dima” în data de 20 decembrie 2017, a reuşit să reconstituie nu doar liniile repertoriale principale forjate de către maestru (creaţia renascentistă şi muzica compozitorilor clujeni), maniera de cânt, cu emisie vocală delicată, ci şi să arate publicului o altă paralelă cu cartea lui Hesse: caruselul mereu rotitor de discipoli, deveniţi maeştri, care au reuşit împreună să transforme o idee, cândva utopică, într-una reală. Cornel Groza, urmaş direct al lui Dorin Pop, aflat la pupitrul formaţiei Cappella Transylvanica, şi-a demonstrat abilitatea de a se plia pe rigorile intonaţionale şi de expresie ale muzicii lui Monteverdi, Donati, Vecchi, Marenzio, Gesualdo şi de a potenţa culorile folclorice ale pieselor semnate de Tudor Jarda, Sigismund Toduţă, Vasile Herman, iar în final, completând un tablou de familie, ale lucrărilor compuse de Adrian Pop, fiul maestrului, şi Matei Pop, nepotul său.

Corul „Ave Musica” (acompaniat la pian de către Cristina Mureşan) a evoluat sub bagheta lui Ciprian Para, discipol „la a doua generaţie” a şcolii maestrului omagiat, oferind publicului alte două nestemate din repertoriul promovat de Dorin Pop – Ziua ninge de Gheorghe Dima şi Patru cântece slovace de Béla Bartók. Reunindu-şi forţele în finalul concertului, cele două ansambluri au prezentat frânturi din repertoriul vocal-simfonic al Corului Conservatorului din anii 1960-70, precedând şi anticipând formarea viitorului cor al Filarmonicii clujene: secţiuni din Alexander’s Fest de Haendel şi din Recviemul de Mozart (la orgă Erich Türk).

Atât evoluţia artistică a celor două ansambluri cât şi cuvintele pertinente rostite cu emoţie justificată de compozitorul Adrian Pop ne-au convins cât de valabilă şi actuală a rămas moştenirea lăsată de acest Magister ludi al mărgelelor muzicale. Privită prin lentila timpului, implicarea sa dedicată, (niciodată însă închisă în schemele repetitive ale jocului din cartea scriitorului german), ne-a transmis tuturor un beneficiu pe termen lung: metaforic vorbind, a „convertit” şcoala corală din Transilvania într-un atelier al jocului cu mărgele de sunete, ca o oglindă a şcolii de la Waldzell din povestirea lui Hesse. (Congruenţa lexicală a germanului „Wald” cu latinescul „silva” să fie oare o simplă coincidenţă sau o frumoasă predestinare?) Figură carismatică, Dorin Pop ar putea fi uşor asemuit cu personajul Joseph Knecht, un adevărat maestru al jocului cu notele de pe portativ, în a căror calitate translucidă se refractă nu doar trecutul istoric, ci şi perspectiva. Numele german „Knecht” înseamnă „slujitor” şi întăreşte paralela pe care mi-am propus să o pun în lumină pentru a-l evoca pe maestru: acest apelativ consună perfect cu misiunea artistului, aceea de a se fi pus umil în slujba unui mare ideal. Dacă Hesse a fost distins pentru cartea sa cu Premiul Nobel, o distincţie aparte ar merita pe deplin şi Dorin Pop pentru al său magnum opus, ofranda adusă timp de o viaţă Castaliei autohtone.

Bianca Ţiplea Temeş

Conf. univ. dr.

Academia de Muzică ,,Gh. Dima”

Articole din aceeasi categorie