Spitalul Municipal Dej, la aniversare!

Spitalul Municipal Dej a aniversat vineri, 18 noiembrie, 160 de ani de la înființare și 45 de ani de la darea în folosință a Spitalului Nou, prilej de evocare a zbuciumatei istorii a instituției care, începând cu anul 2006, stă sub semnul eficienței manageriale, vizibilă în aproape toate secțiile spitalului, prin modernizarea acestora și dotarea lor cu aparatură medicală de ultimă generație. Eficiență la materializarea căreia, alături de echipa managerială – dr. Mihai Pandrea (manager), dr. Antonela Nicoară (director medical) și ec. Roxana Dălălău (director economic) – au contribuit administrația locală, Consiliul Județean, Direcția Județeană de Sănătate Publică Cluj și Ministerul Sănătății. Nu în ultimul rând, în susținerea actului medical au fost și sunt implicați medicii specialiști, personalul medical, personalul administrativ și personalul auxiliar din spital.

După scurta incursiune în trecutul spitalului, dr. Mihai Pandrea a oferit plachete aniversare prefectului Irina Munteanu, primarului Costan Morar, dr. Mihai Moisescu, directorul DSP Cluj, dr. Luminița  Chirilă, președinta CAS Cluj și dr. Cosmin Puia, președintele Colegiului Medicilor Cluj, în semn de apreciere pentru buna colaborare avută cu instituțiile pe care le reprezintă. Diplome aniversare și calde mulțumiri au revenit și celor șapte „medici pretorieni”, care deși s-au pensionat, continuă să activeze în cadrul spitalului contribuind la permanența serviciilor de gardă.

Un moment de mândrie, dar și de emoție, l-a constituit înmânarea Ordinului „Meritul Sanitar în grad de Cavaler”, conferit de Președintele României doamnei doctor Laura Coman, medic primar boli infecțioase, „în semn de apreciere și recunoștință pentru profesionalismul și dăruirea de care a dat dovadă în creșterea calității actului medical, pentru curajul și solidaritatea manifestate în prima linie a luptei împotriva pandemiei de COVID-19 de pe teritoriul țării noastre”.

Momentele festive ale aniversării s-au încheiat cu vizitarea noului noul Bloc Alimentar, o investiție în valoare de 4 milioane de lei realizată printr-o cofinanțare de la bugetul local și Ministerul Sănătății.

Sigur, ar fi multe de spus despre lucrările de modernizare efectuate în ultimii ani, despre proiectele viitoare sau despre extinderea serviciilor medicale din spital și recâștigarea credibilității instituției în rândul cetățenilor, într-o perioadă în care supraviețuirea și buna funcționare a sistemului devine adesea mai mult decât un scop în sine. Cert este că, cea mai importantă instituție medicală dejeană și din zona Dej, după 160 de ani de la înființare este într-o continuă dezvoltare și cu țeluri ambițioase pentru îmbunătățirea calității serviciilor oferite comunității. Semper ad meliora (Întotdeauna spre lucruri mai bune) sunt cuvintele gravate pe plăcuța care va rămâne mărturie acestei aniversări și am convingerea că așa va fi. Felicitări echipei manageriale și „La mulți ani Spitalul Municipal Dej”!

De la „Spitalul Rudolf”, la Spitalul Municipal Dej

Primele încercări de încropire a unui așezământ în care să se poată acorda îngrijiri medicale celor suferinzi și defavorizați de soartă datează din Evul Mediu. Deși erau mai mult aziluri pentru săraci decât spitale, aceste lăcașuri ofereau un minim de alinare, cu mijloacele modeste de care dispuneau. Treptat, însă, dezvoltarea orașului, a impus măsuri pragmatice pentru îngrijirea bolnavilor, mai ales că incidența crescută a unor epidemii de toate felurile presupuneau și o carantină severă pentru controlul maladiilor.

Cel care va pune bazele spitalului public dejean este dr. Szocs Samuel, medicul şef al comitatului Solnoc Dăbâca, în 1830. Spirit superior epocii în care a trăit, dr. Szocs organizează rând pe rând un dispensar de boli venerice (pe strada Poștei, actuala Regina Maria, la numărul 13), un spital de campanie (în 1849) și un „spital de necesitate” (1850), militând neobosit pentru înființarea unui „spital adevărat”.

Cu sprijinul reprezentantului împăratului în comitat, Carol Stadler, cu fondurile obținute prin donații, prin chete făcute în tot județul și salariile pe care le donează timp de 12 ani pentru noul spital, el și medicul secundar Tokay Pal, dr. Szocs reușește să adune banii necesari cumpărării unui teren în 1856 și să înceapă construcția pe amplasamentul pe care se află și astăzi. Lucrările edilitare, la care participă voluntar aproape întreaga suflare a orașului, încep în 1860 după planurile subprefectului-arhitect Junglig Mihai, iar în data de 19 mai 1862, clădirea este inaugurată sub numele de „Spitalul Rudolf” (Rudolfin), în cinstea arhiducelui de Austria, prințul moștenitor al Imperiului Habsburgic, fiul lui Franz Joseph I și al Elisabetei de Bavaria (celebra Sisi).

Clădirea spitalului, în formă de L, dispunea la parter de cinci saloane și două încăperi pentru bolnavii psihici, o garderobă, bucătărie, cămară de alimente, două băi și o cameră de gardă. La etaj, se aflau nouă saloane, două săli de tratament și două birouri. De asemenea, în imediata vecinătate a spitalului s-a construit o locuință pentru medicul secund și pentru administrator, aici fiind amenajate și spălătoria, depozitul de alimente, un beci pentru păstrarea gheții, o bibliotecă și o sală de operații.

Spre sfârșitul secolului, spitalul se extinde treptat în urma achiziționării unor terenuri adiacente, în 1890 fiind construit un nou pavilion, amenajat pentru secția de dermato-venerice și endocrinologie. Construcția următorului pavilion, al treilea în ordine cronologică, a început în 1902 și s-a finalizat în 1907, fiind destinat secțiilor de obstetrică-ginecologie și neonatologie. În 1904, spitalul are o rețea proprie de alimentare cu apă potabilă, iar în 1910 este electrificat, fiind considerat unul dintre cele mai moderne spitale din regiune. În 1937, spitalul dispunea deja de șase pavilioane și aparatură modernă pentru epocă.

Imediat după încheierea celui de al II-lea Război Mondial, spitalul se ocupă de tratarea și îngrijirea răniților sosiți de pe front și asigură asistența medicală de specialitate pentru toți bolnavii județului Someș. În afară de spital, la vremea respectivă Dejul mai dispune de două case de nașteri, cu 9 paturi, 11 bucătării „dietetice”, 11 „centre de lapte”, un cămin pentru copii, un dispensar orășenesc, două dispensare de întreprindere, două circumscripții medicale urbane și o „casă circulară”, construită în 1937, în care funcționa policlinica.

Transformările socio-politice de după război se vor repercuta și asupra instituțiilor sanitare dejene, care în 1951 sunt reunite sub tutela spitalului, devenit Spitalul Unificat „C.I. Parhon” Dej. În 1956, acesta avea o capacitate de 400 de paturi și dispunea de 15 secții de specialitate.

Un moment memorabil în existența spitalului l-a constituit sărbătorirea, la 15 decembrie 1962, a centenarului instituției, în prezența oficialităților vremii. Prezentarea istoriei spitalului și activității acestuia i-au revenit dr. Silviu Jucan, directorul instituției, care a precizat printre altele că „unitatea dispune de 12 secții de specialitate dotate cu aparataj din cel mai modern. În acest spital lucrează în prezent 49 de medici și 150 de cadre medii și auxiliare” (ziarul Someșul, 22 decembrie 1962). Cu prilejul aniversării centenarului, a fost dezvelită o placă memorială consacrată evenimentului, amplasată pe zidul pavilionului TBC, clădirea spitalului „Rudolf” inaugurat în urmă cu 100 de ani.

În 1968, odată cu reorganizarea administrativă a României, spitalul din Dej devine unul teritorial, preluând o parte din circumscripțiile rurale din zonă, astfel că, în 1970 administrează 36 de unități sanitare și circa 600 de paturi pentru spitalizare, deservind o populație de 76 de mii de locuitori, din care 30 de mii din mediul urban și 46 de mii din mediul rural. Tot în 1968, Dejul este declarat municipiu și, implicit, spitalul a devenit spital municipal, denumire pe care o va arbora însă, mult mai târziu.

Situat în imediata vecinătate a Văii Salca și relativ aproape de Someș, spitalul va fi grav afectat de inundațiile din mai 1970. La puțin timp după retragerea apelor, se începe demolarea pavilioanelor V, VI și VII, cele mai devastate de inundații și demarează construirea Spitalului Nou. Acesta a fost inaugurat în 1977, în același an fiind deschisă și „cea mai tânără secție a spitalului din Dej, înființată printr-un lăudabil efort și sprijin al Direcției Sanitare Județene și al conducerii spitalului (…)”, cea de psihiatre, „patronată cu grijă și recunoscută competență de Clinica de Psihiatrie din Cluj-Napoca” condusă de prof. univ. dr. Aurelia Sîrbu.

Următorii ani, la fel ca și cei post-revoluționari, au însemnat o perpetuă subfinanțate și luptă pentru supraviețuire. Ieșirea din acest marasm financiar s-a făcut treptat, prin investiții atent dirijate și proiecte de maximă utilitate, astfel că, la ora actuală Spitalul Municipal Dej dispune de 348 paturi de spitalizare continuă, 22 paturi spitalizare de zi și 20 paturi însoțitori. Are în structura sa 22 de secții și compartimente clinice, 3 laboratoare paraclinice (de radiologie, analize medicale și anatomie patologică), precum și cabinete în ambulatoriu pentru 13 specialități.

Așadar, o istorie tumultuoasă de peste un secol și jumătate, întretăiată de momente bune și rele, iar în vremurile mai apropiate nouă, de numeroase dificultăți de tot felul. Vremuri de „pionierat” sau de rutină zilnică, spitalul a învins mereu greutățile cu care s-a confruntat de-a lungul existenței sale, grație unor personalități valoroase care i-au condus destinul: dr. Szocs Samuel, dr. Kovacs Sandor, dr. Paradi Ferencz, dr. Marin Fodor, dr. Bakay Gyorgy, dr. Radu Josan, dr. Ștefan Homorodeanu, dr. Emilian Pavel, dr. Nicolae Drentea, dr. Silviu Jucan, dr. Pavel Lazarov, dr. Iuliu Moldovan, dr. Pompiliu Baloescu, dr. Liviu Sabău, dr. Viorel Păltinean, dr. Liviu Pop, dr. Mircea Botezan, dr. Antonela Nicoară, dr. Mihai Pandrea – alături de ei aflându-se întotdeauna medicii specialiști care au onorat prin munca lor numele instituției, dar și personalul medical secundar și auxiliar, fără de care un spital nu este un spital adevărat. Și, cine știe, poate într-o bună zi, o pagină de istorie locală le va reveni și lor, ca un modest omagiu adus celor care prin știință, prestanță morală și devotament au lăsat generațiilor viitoare, o moștenire demnă de respectul nostru.

Magdalena VAIDA
Foto: M. Vaida și Răzvan Căucean