Doar atunci când victima îşi iubeşte călăii…

Aprilie 2017 – Legea care prevede angajarea de personal de specialitate cunoscător a limbii minorităţilor naţionale, în unităţile de asistenţă medicală, precum şi în cele de asistenţă socială din zonele în care cetăţenii minorităţilor naţionale, fie au pondere de peste 20%, fie numărul lor este de cel puţin 5.000 de persoane. Mai 2017 – lansarea la Cluj-Napoca a campaniei de semnături pentru adoptarea la nivel european a Iniţiativei Cetăţeneşti Europeană „Minority Safepack”, prin care se doreşte statuarea de facto a limbilor minoritare drept limbi oficiale. 4 octombrie 2017 – tentativa de adoptare a proiectului de lege iniţiat de UDMR, prin care se scădea de la 20% la 10% pragul pentru folosirea limbii materne în administraţiile publice de la nivel naţional.
Acestea sunt doar câteva dintre legile gândite de UDMR pentru acest an, legi care, pe termen mediu, ar urma să ducă la disoluţia statului român. Demersuri pe care mulţi dintre parlamentarii români, din neştiiinţă, din ignoranţă sau poate din alte motive la care nu vreau să mă gândesc le-au susţinut.
Ultimul demers legislativ de acest fel pe care UDMR a încercat să-l promoveze vizează ca ziua de 15 martie să fie declarată zi liberă pentru comunitatea maghiară. Mai exact, conform propunerii, la cerere, angajatorii ar fi obligaţi de Statul român să acorde zi liberă etnicilor maghiari, pentru a participa la manifestaţii pe care le organizează cu această ocazie. Proiectul a fost dezbătut luni în plenul Senatului însă, la cererea liderului de grup al UDMR, Cseke Attila, senatorii au decis să-l retrimită la comisiile raportoare, pentru două săptămâni. Nu ştim ce atitudine vor adopta senatorii României în privinţa acestei iniţiative legislative. Ce ştim, însă, este că ridicarea zilei de 15 martie la rang de sărbătoare în România va crea, mai mult ca sigur, mari sensibilităţi în rândul majorităţii româneşti. Şi asta pentru că momentul revoluţiei maghiare de la 1848 a însemnat pentru românii din Transilvania mii şi mii de morţi, scene de groază şi teroare. A mai însemnat, totodată, şi anexarea Transilvaniei la noul stat maghiar, precum şi crearea premizelor la ceea ce, începând din 1867, urma să devină cea mai neagră perioadă din istoria românilor transilvăneni, cea din timpul Imperiului Austro-Ungar. Aşadar, înainte să voteze, aleşii naţiunii române ar trebui să cunoască mai bine implicaţiile pe care ziua de 15 martie 1848 le-a avut pentru români şi, totodată, să analizeze dacă proiectul UDMR este unul de normalitate în planul relaţiilor dintre majoritate şi minoritate sau este unul provocator şi ofensator.
Membrii Parlamentului României ar trebui să-şi amintească şi de apelul lansat în luna iunie de cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al României, Academia Română, prin care li se solicita să nu accepte ca ziua de 15 martie, data la care, în 1848, Transilvania a fost unită cu Ungaria, să fie sarbătorită în Romania ca Zi a maghiarilor. Academicienii români arătau că ‘’a vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o ignorare flagrantă şi vinovată a memoriei istorice a românilor, pentru care Unitatea naţională şi de limba a constituit busolă istorică în toate momentele de restrişte sau de bucurie colectivă”.
Nu cred că vreun popor din lumea asta acceptă ca momentele negre din istoria sa să fie transformate în simboluri şi, mai mult, să fie omagiate şi elogiate. Ar fi posibil doar când cei aleşi să decidă soarta ţării suferă de „sindromul Stockholm” – atunci când victima îşi iubeşte călăii. Sper să nu fie cazul parlamentarilor români.
Cosmin PURIŞ

Articole din aceeasi categorie

One Response to Doar atunci când victima îşi iubeşte călăii…

  1. Unu'

    Vedeți aici ce fel de guvernanți avem și care e adevăratul motiv pentru care tot ce e anti-românesc, se execută fără crîcnire: http://www.flux24.ro/piarul-lui-tudose-100-de-lei-omul-lui-maior-dna-sri-si-oamenii-lui-soros/