Distrugeri forestiere planificate în zone istorice ale țării: Ținutul Pădurenilor și Țara Moților (I)

Am devenit, în ultimele trei decenii, o patrie a risipei. Avem vocația de a lăsa în ruine vestigii ale istoriei nostre şi de a ne bate joc de patrimoniul natural. Când taie, zilnic, sute de molizi viguroși, unul și unul, ca să-i vândă pe bani de nimic străinilor, românii nu se mai gândesc la cântecul bradului de la înmormântare. Stăbunii noștri spuneau că atunci când omul distruge în cunoștință de cauză natura, când produce haos în existenţa ei, moartea nu vine deloc întâmplător.

Câți dintre noi au urcat pe versanți de munte defrișați sălbatic, din dispoziții discreţionare date de indivizi venali, corupți, câți dintre noi au văzut imensele răni ale pământului prăduit de aurul verde? Furtunile violente care se ţin lanţ în ultima vreme, inundațiile catastrofale, rafalele puternice de vânt care preced ploile torențiale ce năruie, într-o clipă, sate de munte și de șes, precum s-a întâmplat în aceste zile, neobișnuitele tornade din sudul țării, sunt, toate, consecința acestor intervenții malefice, năucitoare şi neîncetate, pe mii de hectare, asupra naturii, din ultimii 30 de ani. Distrugerea programată a naturii violează legi fundamentale şi este, neîndoielnic, o crimă. Inexplicabil, mulţi dintre români sunt şi azi indiferenți la tăierile masive de păduri, indiferenți la poluarea apelor curgătoare, indiferenţi că vestigiile care ne atestă identitatea se ruinează, indiferenți la mormanele de gunoaie care ne năpădesc… Ne bântuie un fals slogan, inoculat celor creduli de personaje avide să-şi înzecească, peste noapte, propriile câştiguri: că am fi, chipurile, o țară săracă. Desigur, înstrăinarea terenurilor și a marilor bogății naturale stirbește, zi de zi, suveranitatea țării şi în acest fel România devine, într-adevăr, o țară tot mai săracă. România este prost gospodărită de trei decenii, reconstrucţia economică bate mereu pasul pe loc, iar străini de tot felul, veşnic ajutaţi din penumbră de administratori români venali, profită din plin de o jalnică anormalitate.

Fotografii din anii 1922-1927 făcute în Ţinutul Pădurenilor de Denis Galloway şi Romulus Vuia

Datorăm unor prestigioşi etnografi, iscusiţi fotografi, Denis Galloway, scoțian, şi Romulus Vuia, director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, între anii 1926-1948, imagini fabuloase din anii 1922-1927 cu ţărani din Ţinutul Pădurenilor (sud de Depresiunea Țării Hațegului, Hunedoara) care îşi celebrează tradiţiile, în costume populare de o rară frumuseţe… Omul care cinsteşte tradiţiile sfinţeşte locul, ne spun aceste documente unice despre urmaşii dacilor liberi, hunedoreni.

Satele Alun, Lunca Cernii de Jos, Bătrâna, Lelese, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Topliţa, şi alte zeci de aşezări montane, au fost repere vii ale identităţii noaste, dar trăiesc azi un trist amurg al civilizaţiei… A fost lăsată în paragină și calea ferată cu mocăniţa care lega Castelul Corvinilor de Ţinutul Pădurenilor. Depopulate azi, satele pierd, zi de zi, câte ceva din structura lor de axe ale lumii, ridicate lângă fortificaţii dacice. La Alun a fost construit prin anii ’60 ai secolului trecut un drum de marmură unic, de zece kilometri. Casele din sat au fundaţii de marmură, iar biserica a fost ridicată tot din marmura adusă din cariera de la marginea aşezării. Drumul alb spre sat e o nostalgică evocare a celebrei Via Apia romane. „Călătorule, fie că vii, fie că pleci, Dumnezeu să fie cu tine“, este inscripția de pe o placă de la intrarea în satul Bătrâna.

Drumul de marmură şi biserica din satul Alun, Ţinutul Pădurenilor

„Pădurea este doar o părelnică lume a tăcerii“, ne spune un localnic născut la Alun, plecat în anul 2000 din sat. E îndurerat că Ţinutul Pădurenilor este azi prada unei exploatări forestiere acerbe şi iraţionale, care va modifica, indiscutabil, clima zonei. “Tăierile se fac în zone ferite de ochii lumii. Pur şi simplu te trezeşti că s-au tăiat arborii semeţi, sănătoşi. Am văzut şi utilaje de mare tonaj, aduse pentru încărcări, şi camioane tot de mare tonaj, pline ochi cu buşteni de arbori seculari, care coboară din munte. Nu vă dau numele meu, nu mai sunt tânăr, şi mă tem să nu dea cineva peste mine pe timp de noapte, să mă pedepsească că fac vorbire despre tăierile ucigaşe de păduri. E mafie mare. Să mergeţi şi în Pădurea din Parcul Național Domogled să vedeţi ce jale e şi acolo. Cum e posibil să fie ras de pe faţa pământului un Parc Naţional protejat?“, ne spune hunedoareanul venit să ne arată dezastrul după defrişările incontrolabile, faţă de care autorităţile au, circumspect, toată îngăduinţa.

Doar o mică parte din Ţinutul Pădurenilor (140 de hecare) a fost declarată, în 2007, arie naturală protejată, cu valoroase conifere şi specii de fag secular şi gorun. Zona are o remarcabilă biodiversitate, care trebuie menţinută de om, nu distrusă. Întreg Ţinutul Pădurenilor trebuia să devină, logic, o arie protejată.

Versanţi defrişaţi, la Vadul Dobrii

Tot ce se taie pentru exportul din România este masă lemnoasă de cea mai bună calitate. Administratorii ariilor pe care se fac, zilnic, pretinse exploatări forestire, spun, insolent, că ar fi vorba de tăieri legale. Te trimit să discuţi cu purtătorul de cuvânt de la Romsilva, iar ei se descotoresc imediat de responasabilitate. Cum să fie legală tăierea integrală a unei păduri? Şi cine va face reîmpăduri pe suprafeţe de mii de hectare, izolate, abrupte, lăsate în cea mai cumplită paragină, după transportul lemnului valoros ?

Camioane de mare tonaj încărcate cu zeci de metri cubi de lemne coboară zilnic din pădurile seculare ale Ţinutului Pădurenilor şi se îndreaptă, prioritar, spre combinatul austriac din Sebeş sau spre graniţa de Vest a României. Eşti revoltat când vezi munţii de masă lemnoasă depozitaţi în curtea Holzindustrie Schweighofer din Sebeş, dar şi poluarea masivă a aerului, din furnalele care nu contenesc să fumege tenebros.

Versanţi defrişaţi, la Vadul Dobrii

La nivel național suprafața acoperită de pădure a scăzut dramatic, ajungând azi la 28,95%. Un studiu Greenpeace România, pentru intervalul 2000-2014, arată că aproximativ 360.000 de hectare au fost despădurite sau degradate.

O actualizare din 2015 a hărții arată că ritmul degradării pădurilor s-a menținut la același nivel. Greenpeace România continuă activitatea de monitorizare pe care a început-o în anii anteriori prin publicarea unor rapoarte despre tăierile ilegale pentru intervalul 2009-2015. Studiul urmărește datele oficiale despre cazurile de tăieri ilegale identificate și investigate de autorități.

Pădurile de fag și cele mixte de conifere și foioase din România sunt martori ai compoziției originare a pădurilor Europei.

Agenția de Investigații de Mediu (EIA) a găsit compania austriacă Holzindustrie Schweighofer vinovată pentru achiziționarea de lemn tăiat ilegal în anul 2016. De asemenea, în 2017 Holzindustrie Schweighofer a participat la defrișări ilegale în teritoriul celui de-al doilea cel mai mare parc natural ca mărime din România, Munții Rodnei. Potrivit EIA, Holzindustrie Schweighofer aduce şi în 2019, în depozitele sale, material lemnos provenit din parcurile naţionale ale României.

Carmen Fărcaşiu

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *